Sahara Occidental este un teritoriu din Africa situat în extremul occidental din deşertul Sahara, la malul oceanului Atlantic. Este pe lista teritoriilor neautonome de la Naţiunile Unite. Procesul de decolonizare a fost întrerupt în 1976, cand vechea putere colonială Spania a abandonat Sahara Occidentală în mâinile Marocului şi Mauritaniei (conform cu acordurile din Madrid). Teritoriul se găseşte în actualitate aproape ocupat în întregime de către Maroc, situaţie care nu este recunoscută de ONU şi este refuzată de grupul armat Frontul Polisar, care a proclamat independenţa teritoriului sub numele de Republica Arabă Saharaui Democrată (RASD) în 1976. Grupul armat administrează de fapt zona din Sahara Occidentală ne controlata de Maroc, numită oficial Provinciile Meridionale.

Istoria

Reclamat ca teritoriu de către Spania în 1885 şi ocupată efectiv în 1934. Pe 6 noiembrie din 1975 Marşul Verde a trecut frontiera internaţională recunoscută de Sahara Occidentală. În virtutea acordurilor din Madrid din 1975, s-a stabilit o administraţie temporală tripartită constituită de Spania, Maroc şi Mauritania. Pe 26 februarie 1976 Spania abandonează teritoriul, după care Frontul Polisar proclamă Republica Arabă Daharaui Democratică(RASD) şi a început un război de liberare contra celor doua ţări (Maroc şi Mauritania).

În 1979 Mauritania, înfrântă, a semnat pacea cu Frontul Polisar renuntând la pretenţiile teritoriale, în acelaşi timp Marocul materializează ocuparea, cu sprijinul financiar şi militar al Statelor Unite. În 1991 Marocul şi Frontul Polisar au semnat o încetarea focului sub egida ONU care a stabilit Misiunea Naţiunilor Unite pentru referendumul Saharei Occidentale (MINURSO), care trebuia să se facă în 1992. Frontul Polisar acuză Marocul că întărzie realizarea referendumului pentru ca noii colonisti marocani (majoritari) să obtina dreptul la vot. Marocul neagă acuzarea.

Pentru a depăşi dificultăţile din procesul de pace, Naţiunile Unite au numit pe James Baker ca Trimis al Secretarului General de la Naţiunile Unite pentru Sahara Occidentală. Negocierile au facut ca în 1997 Maroc şi Frontul Polisar au semnat Acordul din Houston. În ianuarie 2000 s-a finalizat procesul de identificare a votanţilor pentru referendumul de autodeterminare. S-au prezentat 120 mii de votanţi, dar nu au fost aprobate, de Acord cu procedurile pactate ce către cele două părţi aflate in conflict, Secretarul General de la ONU a congelat procesul. Pentru a depăşi blocajul, secretarul general a propus un plan pentru a împărţi Sahara Occidentală între Maroc şi Frontul Polisar, soluţie care a fost acceptată de către Frontul Polisar dar refuzată de către Maroc. Pentru a depăşi noua blocare James Baker a propus un nou plan, numit planul Baker II care în 2003 a fost aprobat în unanimitate de Consiliul de Securitate (rezoluţia 1495). Maroc, totuşi, nu a acceptat respectivul plan, pentru că potrivit responsabililor marocani planul nu garantizează participarea tuturor locuitorilor în referendumul de autodeterminare. Marocul a propus în locul planului să dea Saharei Occidentale o amplă autonomie sub suverania marocană (condiţiile încă nu au fost spuse concret) şi crearea CORCAS (Consiliul Regal pentru Problemele Saharei) compusă din membri din distincte clanuri şi triburi saharaui desemnaţi de către regele Marocului, dar această soluţie nu a fost acceptată de către Frontul Polisar.

În actualitate, teritoriul Saharei occidentale se află divizat de către un zid de peste 2.000km de larg care împarte din nord spre sud Sahara occidental. Zona din vestul zidului este teritoriul ocupat de Maroc, în timp ce zona estica a zidului îl constituie "teritoriul liberat" sub controlul Frontului Polisar.