Articole
Uniunea Europeana
Uniunea Europeană (UE, vezi şi nume alternative) este o entitate politică, so...
Tribunalul Functiei Publice/Civil
Tribunalul Civil/Funcţiei Publice (Civil Service Tribunal) a fost înfiint...
UNESCO
UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură...
Politica vamala
  Politica vamala constituie unul din elementele de baza ale Uniunii Europ...
Responsabilul European pentru ...
Autoritate independenta, infiintata in 2001, functionala din 2004, cu sediul la ...
Banca Centrala Europeana
  Banca Centrala Europeana (BCE) a fost infiintata in anul 1998, cu sase l...
Politica industriala
  Tratatul de la Roma nu prevedea crearea unei politici industrial comune ...
Combaterea fraudei
  Se estimeaza ca, din bugetul anual de peste 100 miliarde de euro, aproap...
Educatie, Formare Profesionala...
Desi politica in domeniul educatiei este decisa de fiecare stat in parte, membri...
Cercetare si inovare
  Principalul motiv pentru existenta unei actiuni europene in domeniul cer...

Zimbabwe

Republica Zimbabwe este situată în SE Africii având ca vecini pe: Zambia, Mozambic, Republica Africa de Sud şi Botswana. Este împărţită în 8 provincii şi 2 oraşe. Etnia majoritară este reprezentată de negrii - 98% (shona - 71%, ndebele - 16%), alte etnii sunt albii şi metişii asiatici. Religii: creştini -45,4% (protestanţi, inclusiv anglicani - 23,5%, romano-catolici - 7%), indigeni africani - 13,5%, animişti - 40.5%. Alfabetizare 85%2. Parlament unicameral - Camera Adunării (150).

Regiunile rasăritene ale Zimbabwe fac parte în sec. 12—17 din statul Monomotapi (sau Zimbabwe după numele monumentalei capitale a acestui stat în sec. 14—15), nimicit de populaţia barotse. Intre 1891 şi 1923 teritoriul este administrat de Compania Britanică a Africii de Sud fondată de Cecil Rhodes, şi primeşte numele de Rhodesia de Sud. În 1923, Rhodesia de Sud devine colonie a Coroanei britanice cu o largă autonomie internă, limitată însă numai la populaţia alba. Un mare număr de fermieri albi se stabilesc după 1900, numărul lor ridicându-se, în 1965, la 250.000 (1/10 din populaţia ţării). Între 1953 şi 1963 face parte, împreunã cu Rhodesia de Nord (Zambia) şi Nyassaland (Malawi), din Federaţia Rhodesia—Nyassaland. După destrămarea Federaţiei (31 decembrie 1963), guvernul rasist condus de Jan Douglas Smith (1964—1979), sprijinit de Frontul Rhodesian — partidul minorităţii albe —, proclamă, la 11 noiembrie 1965, în mod unilateral, independenţa ţării şi pune bazele unui regim asemănător cu cel de apartheid din Africa de Sud. Jan Smith, susţinut de Africa de Sud, proclamă, la 2 martie 1970, Republica Rhodesia, iar la 1 iunie1979, Republica Zimbabwe-Rhodesia. Marea Britanie, ONU, OUA nu recunosc această independenţă şi adoptă, în 1966 şi 1968, sancţiuni economice împotriva Rhodesiei de Sud. În 1962 ia fiinţă Uniunea Poporului African Zimbabwe (ZAPU), condusă de Joshua Nkomo, din care se desprinde, un an mai târziu, Uniunea Natională Africană Zimbabwe (ZANU), în frunte cu Robert Mugabe. Ambele mişcări vor declanşa, în l967, operaţiuni de gherilă împotriva regimului de la Salisbury. ZAPU, recrutată din etnia ndebele şi sprijinită de Moscova, îşi va stabili, din 1975, bazele în Mozambic, ZANU, susţinută de populaţia shona, va beneficia de alianţa Beijingului şi va opera dinZambia, dovedindu-se mai dinamică. Conferinţa tripartită de la Londra (Marea Britanie), Frontul Patriotic — aliantä ZANU—ZAPU — şi autorităţile de la Salisbury) se încheie, la 21 decembrie 1979, cu un acord care prevede reglementarea unui conflict care, în 14 ani, a provocat zeci de mii de victime. Încetarea focului, supravegheată de forţe ale Commonwealth-ului (28 decembrie 1979), este urmată de alegeri câştigate de ZANU — F.P. (febr. 1980) şi de proclamarea, la 18 apr. 1980, a independenţei, sub numele de Republica Zimbabwe • Robert Mugabe este prim-ministru (1980—87), apoi, după instituirea sistemului prezidenţial în 1987, şef al noulul stat (reales în 1990 şi 1996). După repetate fricţiuni şi conflicte, în 1987 are loc unificarea celor doua partide, ZAPU şi ZANU, constituindu-se ZANU — Frontul Patriotic. În 1991, referirile la marxism-leninism din Constituţia ţării sunt abandonate. În pofida criticilor internaţionale, R. Mugabe îşi menţine stilul autoritar de guvernare. După 1995, economia dă semne de stagnare, ceea ce duce la sporirea tensiunilor sociale din ţară. În 1998, preşedintele Mugabe reia proiectele de reformă agrară (5 000 de mari ferme aparţinând exclusiv populaţiei albe deţin 1/3 din suprafaţa agricolă a ţării). În octombrie 1998, forţe armate zimbabwiene intervin în războiul civil din RD Congo, sprijinindu-l pe dictatorul Laurent-Désiré Kabila. Pe fundalul erodării prestigiului prezidenţial şi al deteriorarii situaţiei economice (cca. 50% din populaţie este afectată de şomaj), R. Mugabe lansează, la începutul anului 2000, o ofensivă de ocupare a fermelor aflate în stăpânirea albilor de către veterani al războiului de independenţă. În alegerile legislative din iunie 2000, partidul preşedintelui, ZANU — FP, obţine 62 din cele 120 de locuri eligibile ale Parlamentului, iar Mişcarea pentru o Schimbare Democratică, de opozoţie — 57 de mandate; potrivit Constituţiei, preşedintele mai desemnează direct alţi 30 de deputaţi.