Articole
Uniunea Europeana
Uniunea Europeană (UE, vezi şi nume alternative) este o entitate politică, so...
Tribunalul Functiei Publice/Civil
Tribunalul Civil/Funcţiei Publice (Civil Service Tribunal) a fost înfiint...
UNESCO
UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură...
Politica vamala
  Politica vamala constituie unul din elementele de baza ale Uniunii Europ...
Responsabilul European pentru ...
Autoritate independenta, infiintata in 2001, functionala din 2004, cu sediul la ...
Banca Centrala Europeana
  Banca Centrala Europeana (BCE) a fost infiintata in anul 1998, cu sase l...
Politica industriala
  Tratatul de la Roma nu prevedea crearea unei politici industrial comune ...
Combaterea fraudei
  Se estimeaza ca, din bugetul anual de peste 100 miliarde de euro, aproap...
Educatie, Formare Profesionala...
Desi politica in domeniul educatiei este decisa de fiecare stat in parte, membri...
Cercetare si inovare
  Principalul motiv pentru existenta unei actiuni europene in domeniul cer...

Mauritius

Mauritius, cunoscută oficial ca Republica Mauritius (engleză Republic of Mauritius; franceză République de Maurice), este o naţiune insulară din largul coastelor continentului african în sud-vestul Oceanului Indian, la aproximativ 900 km est de Madagascar. Mauritius face parte din insulele Mascarene împreună ci insula franceză Réunion situată la 200 km sud-vest .

Istorie

Insula Mauritius a fost descoperită în 1507 de portughezul Pedro Mascarenhas. Pe atunci, ea era încă nelocuită, însă mai apoi, în 1598, devine colonie olandeză şi rămâne aşa până în 1710, purtând numele principelui Mauriciu de Orania. Între anii 1715-1810 insula devine colonie franceză – „Île de France” şi serveşte drept o importantă escală în drumul spre India şi Ceylon. În 1810 este ocupată de Marea Britanie şi devine, în urma Tratatului de la Paris (1814), posisiune engleză (rebotezată Mauritius). După desfiinţarea sclaviei în anul 1834, pe plantaţiile de trestie de zahăr sunt aduşi muncitori din India şi China. La 12 martie 1968 Mauritius îşi declară independenţa de stat ca dominion în cadrul Commonwealth-ului, iar la 12 martie 1992 devine republică. Ca urmare a stabilităţii politice, în ciuda structurării vieţii interne pe comunităţi etnoconfesionale sau istorice, economia Mauritius ţării a înregistrat un continuu progres, fapt pentru care Mauritius este considerat „unicul nou stat industrializat” al continentului african. Preşedintele Cassam Uteem, ales în 1992 (reales mai apoi în 1997) promovează o poltică de restructurare a economiei, vizând diversificarea ramurilor industriale active şi stimularea turismului. Alegerile legislative, avute loc pe 11 septembrie 2000, sunt câştigate de opoziţie, alianţa între Mişcarea Militantă Mauritană (MMM) şi Mişcarea Socialistă Mauritană (MSM). Sir Anerood Jugnauth, membru al MMM, fost premier în perioada 1982-95, devine şef al guvernului, iar Paul Bérenger, preşedintele MSM, vicepremier, urmând ca peste trei ani să preia funcţia de prim-ministru. Înţelegerea a fost respectată şi Paul Bérenger devine primul premier neindian din istoria Mauritiusului. Guvernul continuă politica de dezvoltare a sectorului de înaltă tehnologie (high-tech) în economie.

Economie

Mauritius este supranumit „Hong-Kong-ul francofon”. Poate de aceea că are o economie în continuă creştere, practic, de la obţinerea independenţei, într-un ritm anual de 5-6%, fapt ce i-a permis înscrierea între statele lumii cu dezvoltare medie. Succesul economic al Mauritiusului are la bază promovarea investiţiilor străine în „zonele libere” (peste 550 întreprinderi mici, plasate pe întregul teritoriu, care realizează confecţii, textile, produse de pielărie, iar mai recent şi optice şi ceasuri), expansiunea serviciilor financiare (peste 9000 de firme îşi au sediul sau filiale în Mauritius), „exprimată” în investiţii bancare de cca. 1 mrd. dolari şi promovarea turismului (cca. 1/10 din PIB). În agricultură (10% din PIB, 14% din populaţia activă), cultura trestiei de zahăr rămâne dominantă (cca. 90% din suprafaţa cultivată, 25% din exporturi). Există, de asemenea, plantaţii de palmier, de cocotieri în regiunile de coastă, de vanilie şi de tutun de-a lungul văilor principale, ceai şi cafea pe platouri. Industria producătoare „tradiţională” include fabrici de zahăr (cca. 400 mii t/an), ţigarete, bere, săpun, conserve din fructe şi carne, principalele centre fiind capitala (Port-Louis), Grand-Port, Flacq ş.a. în capitală există şi o rafinărie de petrol (pe bază de import) şi una de îngrăşăminte chimice. Un sector extrem de dinamic este cel al confecţiilor, ce contribuie cu 50% la exporturile Mauritiusului, iar unul de mare viitor este cel al software-ului (creat cu ajutorul specialiştilor din India). Balanţa comercială este uşor deficitară, exporturile acoperind 92% din valoarea importurilor. Principalii parteneri ai Mauritiusului sunt Marea Britanie, Franţa, Republica Africa de Sud, SUA. Turismul dispune de un potenţial natural ridicat şi de o infrastructură modernă, încasările anuale fiind în jur de 600 milioane de dolari.