Articole
Uniunea Europeana
Uniunea Europeană (UE, vezi şi nume alternative) este o entitate politică, so...
Tribunalul Functiei Publice/Civil
Tribunalul Civil/Funcţiei Publice (Civil Service Tribunal) a fost înfiint...
UNESCO
UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură...
Politica vamala
  Politica vamala constituie unul din elementele de baza ale Uniunii Europ...
Responsabilul European pentru ...
Autoritate independenta, infiintata in 2001, functionala din 2004, cu sediul la ...
Banca Centrala Europeana
  Banca Centrala Europeana (BCE) a fost infiintata in anul 1998, cu sase l...
Politica industriala
  Tratatul de la Roma nu prevedea crearea unei politici industrial comune ...
Combaterea fraudei
  Se estimeaza ca, din bugetul anual de peste 100 miliarde de euro, aproap...
Educatie, Formare Profesionala...
Desi politica in domeniul educatiei este decisa de fiecare stat in parte, membri...
Cercetare si inovare
  Principalul motiv pentru existenta unei actiuni europene in domeniul cer...

Etiopia

Etiopia, oficial Republica Federală Democratică a Etiopiei, este un stat fără ieşire la mare situat în Cornul Africii. Se învecinează cu Eritrea la nord, Sudan la vest, Kenya la sud, Somalia la est şi Djibouti la nord-est.

Istorie

Naşterea mitică a Etiopiei datează de pe timpul legendarului Rege Solomon al Israelului şi al Reginei din Saba: fiul lor Menelik I inaugurează o dinastie de împăraţi etiopieni care s-a întins pâna târziu, în sec. XX. În partea cea mai bine documentată din istorie, originile Etiopiei ca entitate politică apar în timpul regatului Axum, care deja exista în secolul II î.Hr. În secolul IV d.Hr. s-a introdus creştinismul. Puternicul regat a început să decadă după înfrangerea de la Mecca în bătălia din anul 570 contra arabilor. Între secolele XV şi XVI s-a recucerit teritoriul.

În 1855 un şef energic, pe nume Kassa, a unificat ţara şi s-a încoronat împărat. În ultima parte a secolului XIX pătrunderea italiană în Etiopia (numită pe atunci Abisinia), care a colonizat teritoriul etiopian cu ieşire la Marea Roşie, o colonie care apoi se va numi Eritrea. Totuşi, un lucru nou până atunci, etiopienii au rezistat colonizării italiene prin mijloace militare, în plină epocă colonială în Africa, a culminat cu bătălia de la Adua în 1896, în care Etiopia a unit etniile, reuşind ca trupe sub comanda împăratului Menelik al II-lea au expulzat pe italieni, într-o epocă de convingeri rasiste, unde domina ideea că nici o naţiune de negri nu putea să o înfrângă pe una de albi.

În 1935, Italia, sub dictatorul fascist Benito Mussolini, a invadat din nou Etiopia şi la 5 mai 1936 a cucerit capitala forţând pe împăratul Haile Selassie să se refugieze şi începând ocuparea ţării, folosind gaz mostaza contra populaţiei civile şi alte crime de război. În 1937 rezistenţa etiopiană a pus la cale un atentat contra unui guvernator militar; acesta a raspuns masacrând treizeci de mii de etiopieni.
Obeliscul din Axsum

La 6 aprilie 1941, trupele britanice, însoţite de patrioţi etiopieni, au eliberat capitala Addis Abeba. În 1952 ONU a aprobat Federaţia Etiopiană şi Eritrea, transformată în provincie mai târziu. În 1974, o lovitură militară a debarcat pe împăratul Haile Selassie (Ras Tafari). În 1977, altă lovitură de stat a orientat noua putere spre orbita sovietică, transformându-se in cel mai fidel aliat al URSS în Africa.

Până în 1991 şeful statului, al guvernului şi secretarul Partidului Muncitorilor a fost colonelul Haile Mariam Mengistu, astăzi judecat în contumacie pentru crime împotriva umanităţii, acuzat de folosirea foametei ca armă. În mai 1991, Meles Zenawi împreună cu Frontul Democratic Revoluţionar al Poporului Etiopian, aliat cu mişcarea pentru independenţă din Eritrea, a obţinut victoria militară împotriva lui Mengistu şi s-a proclamat preşedinte.

În 1993 se separă Eritrea printr-un referendum. Cu această independenţă Etiopia pierdea ieşirea la mare, în schimb avea pacea şi menţinea bune relaţii cu vecinii si deplin acces la porturile din Eritrea. Sub Meles Zenawi se iniţiază o perioadă de reforme politice şi sociale care duc la abandonaea regimului marxist, se incorporează la FMI şi la Banca Mondială stabilizarea ţării în 1995 cu alegeri, care totuşi sunt boicotate de opoziţie şi o constituţie democratică. Un nou război cu Eritrea, 1997-2000, pe o presupusă dispută de frontieră, menţinând total separate popoarele etiopian şi eritreu, care sunt legate cultural, istoric. Oprirea ostilităţilor s-a produs după o victorie etiopiană şi sub arbitrajul ONU şi OUA. Ambele ţări au recunoscut verdictul tribunalului internaţional, dar Etiopia incă nu l-a pus în practică.

Geografie

Cu 1.127.127 km², Etiopia este a 27 ţară ca suprafaţă. Cea mai mare parte din Etiopia este in Cornul Africii, care este partea cea mai estica a continentului. La vest face frontieră cu Sudanul, la nord cu Djibouti şi Eritrea, la est cu Somalia şi la sud cu Kenia. Marea Vale a Riftului traversează ţara din nord-est la sud-vest, creând o zonă de depresiune care este bazinul hidrologic a mai multor lacuri.

În ansamblu iese în evidenţă etiopica la vest, masivul Harar la est şi podişul somalez spre extremul orient. Reţeaua hidrografică a Etiopiei cuprinde Nilul Albastru, Awash, Webbe Shibeli şi Genale. Lacul cel mai important este Lacul Tana, varsarea acestui lac formează Nilul Albastru.

Economie

Economia Etiopiei este bazată pe agricultură care absoarbe 45% din PIB, 90% din exporturi şi 80% din mâna de lucru. Produsul principal este cafeaua destinată aproape toată exportului, de care trăiesc direct sau indirect 25 % din populaţie. Acest înalt volum, unit schimbărilor brusce de preţ la cafea pe pieţele internaţionale, fac ca balanţa să fie foarte vulnerabilă.

Fenomenele de secetă, agravate în decada anilor 80 din sec-XX, a convertit mari extensiuni de teren cultivat în zone aride sau semiaride, în parte datorită condiţiilor climatice sau datorită defrişării arborilor pentru lemn. Deplasările de populaţie datorită multiplelor războaie cu Eritrea, au favorizat aşezările în zone cu mică capacitate agricolă, cea ce a provocat foamete şi degradarea solului. În actualitate după semnarea păcii cu Eritrea, numărul de persoane dependente de ajutor exterior pentru supravieţuire se a rdus de 4,5 milioane la 2,7 milioane în 2003.

Etiopia are rezerve de aur, tantal, cât şi marmură, potasiu, mineral de fier şi gaz natural. Exploatările gazului au suferit întreruperi datorită multiplelor conflicte belice din 2002.

Înaltul nivel de dependenţă a sectorului energetic (petrolul) şi ridicatele cheltuieli militare, menţin economia intr-un stadiu precar, în plus prezintă mari diferenţe de la o regiune la alta. Tensionata relaţie cu Eritrea împiedică folosirea porturilor Assab şi Massawa, lăsând doar portul din Djibouti pentru ieşirea la mare pentru produsele etiopiene.

În actualitate se dezvoltă un plan economic bazat în mărirea sectorului energiei electrice, exploatarea gazului natural, recuperarea zonelor agricole şi diversificarea activităţilor economice, într-o economie încă centralizată şi care depinde de sectorul public şi de ajutorul internaţional.

În perioada 2003-2005 economia etiopiană a crescut cu peste 10%, totuşi cresterea nu a fost egală în toate regiunile. În perimetru capitalei a crescut 13% consecutiv în doi ani, statele din sud şi vest au crescut 8%, statele din est cu mai puţină intensitate şi cele din nord nu au reuşit să crească, datorită tensiunilor geopolitice cu Sudan şi Eritrea. Se poate spune că s-a îmbunătăţit balanţa comercială, sprijinită de exporturile spre Egipt.

Dermografie

1984- 39.868.501 locuitori
1994- 53.707.726 locuitori
2006- 72.238.014 locuitori

În anul 2007, Etiopia avea o populaţie de 75.500.000 locuitori. Speranţa de viaţă este de 49 ani. Media de copii pentru fiecare femeie este de 5,1, una dintre cele mai inalte din lume, cea ce va provoca grave probleme econmice şi ambientale. 42,7% din populaţie sunt alfabetizaţi. Se estimează că 4,4% din populaţie este infectată cu virusul HIV (SIDA).