Articole
Uniunea Europeana
Uniunea Europeană (UE, vezi şi nume alternative) este o entitate politică, so...
Tribunalul Functiei Publice/Civil
Tribunalul Civil/Funcţiei Publice (Civil Service Tribunal) a fost înfiint...
UNESCO
UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură...
Politica vamala
  Politica vamala constituie unul din elementele de baza ale Uniunii Europ...
Responsabilul European pentru ...
Autoritate independenta, infiintata in 2001, functionala din 2004, cu sediul la ...
Banca Centrala Europeana
  Banca Centrala Europeana (BCE) a fost infiintata in anul 1998, cu sase l...
Politica industriala
  Tratatul de la Roma nu prevedea crearea unei politici industrial comune ...
Combaterea fraudei
  Se estimeaza ca, din bugetul anual de peste 100 miliarde de euro, aproap...
Educatie, Formare Profesionala...
Desi politica in domeniul educatiei este decisa de fiecare stat in parte, membri...
Cercetare si inovare
  Principalul motiv pentru existenta unei actiuni europene in domeniul cer...

Eritrea

Eritrea (nume oficial Statul Eritrea/ Hagere Ertra) este un stat în nordul Africii de Est, mărginit de Sudan (605 km) la nord şi nord-vest, Etiopia (912 km) la sud şi vest, Djibouti (113 km) la sud-est şi Marea Roşie (1151 km) la est. Arhipelagul Dahlak şi insulele Hanish din Marea Roşie fac parte din teritoriul Eritreei. Fostă colonie italiană şi britanică, Eritrea a fost anexată de Etiopia în 1952, fapt ce a avut că urmare un lung război de emancipare ce a culminat cu obţinerea independenţei Eritreei în 1993. Capitala Eritreei şi cel mai mare oraş este Asmara.

Istorie

În antichitate, Eritreea făcea parte din regatul Aksum; după slăbirea acestuia, în sec. VII, litoralul Eritreei. este cucerit de arabi. În evul mediu, devine provincie a statului Etiopian. Din sec. al XVI-lea este sub influenţa Imperiului Otoman. În 1868 Massazva este ocupată de egipteni. În sec. al XIX-lea Italia începe să se infiltreze, dar nu are autoritate decât asupra litoralului. În 1889 Italia proclamă coasta Eritreei colonie a sa; teritoriului i se dă numele de Eritreea de la denumirea latină a Mării Roşii, Mare Erythraeum. După războiul dintre Italia şi Etiopia şi în urma păcii de la Addis-Abeba (1896), Etiopia este recunoscută ca stat independent, graniţa pe linia Mareb-Belasa-Mura marcând o entitate geografică şi politică separată. În 1936 E. este unită cu Somalia italiană şi Etiopia în „Africa de Est italiană”, cu capitala la Asmara. (În 1936 Mussolini cucerise Abisinia.) În 1941 forţele engleze din Sudan eliberează Etiopia şi ocupă E. Până în 1952, aceasta rămâne sub administraţie britanică. În 1952, prin rezoluţia ONU, E. devine regiune autonomă în Etiopia declarată; în 1962, provincie a statului etiopian. Se naşte o mişcare de gherilă pentru obţinerea autonomiei şi apoi pentru separarea de Etiopia. Rezistenţa armată continuă 30 de ani şi se încheie cu 1/2 de milion de refugiaţi şi 100.000 de morţi, la mijloc fiind interesele marilor puteri. Din 1977, Etiopia are un regim politic marxist, sprijinit de URSS şi Cuba împotriva mişcărilor naţionale secesioniste. În 1991 se instituie un guvern provizoriu pentru a organiza un referendum asupra independenţei, sub supravegherea ONU. Eritreea este declarată stat independent în mai 1993.

Geografie

Eritreea este aşezată în NE Africii, cu ieşire la Marea Roşie. Limite: Sudanul (V şi NV), Marea Roşie (E), Etiopia (S). G. fizică: Are un teritoriu înalt: Masivul Etiopian (peste 3.000 m) de natură bazaltică, un adevărat castel al apelor în Africa, şi Munţii Danakil (SE); în V lor, depresiunea Danakil (160 m sub nivelul mării) se întinde mai mult pe teritoriul Etiopiei. În E, o câmpie îngustă de coastă; multe golfuri (Golful Zula) şi arhipelagul Dahlak (126 insule). În faţa Masivului Etiopian, o depresiune largă, pe unde curge Baraka, ce trece prin Sudan şi se varsă în Marea Roşie. Multe râuri, foarte scurte, temporare. Râul Atbara, care se varsă în Nil, la graniţa cu Etiopia. Clima: este tropicală, cu precipitaţii bogate în zonele înalte (cca. 1.000/an) şi foarte sărace în depresiunea Danakil (sub 200 mm/an). Floră şi faună: Vegetaţie tropicală; savană pe înălţimi; ierburi xerofite în zonele aride şi păduri-galerii de-a lungul apelor. Parcuri, rezervaţii

Demografie

Populaţia este diversificată: şemitică (tigrai), kuşită (bedja, dankali), nilotică (kunama, barea). Concentrarea max. a pop. pe platourile înalte (unde se cresc animale); în depresiune şi pe litoral clima este uscată, iar populaţia rară. Agric. absoarbe cea mai mare parte a forţei de muncă