Articole
Uniunea Europeana
Uniunea Europeană (UE, vezi şi nume alternative) este o entitate politică, so...
Tribunalul Functiei Publice/Civil
Tribunalul Civil/Funcţiei Publice (Civil Service Tribunal) a fost înfiint...
UNESCO
UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură...
Politica vamala
  Politica vamala constituie unul din elementele de baza ale Uniunii Europ...
Responsabilul European pentru ...
Autoritate independenta, infiintata in 2001, functionala din 2004, cu sediul la ...
Banca Centrala Europeana
  Banca Centrala Europeana (BCE) a fost infiintata in anul 1998, cu sase l...
Politica industriala
  Tratatul de la Roma nu prevedea crearea unei politici industrial comune ...
Combaterea fraudei
  Se estimeaza ca, din bugetul anual de peste 100 miliarde de euro, aproap...
Educatie, Formare Profesionala...
Desi politica in domeniul educatiei este decisa de fiecare stat in parte, membri...
Cercetare si inovare
  Principalul motiv pentru existenta unei actiuni europene in domeniul cer...

Burundi

Burundi, oficial purtând numele de Republica Burundi, este o ţară în zona Marilor Lacuri din Africa. Anterior a purtat numele de Urundi (cealaltă Rwanda), aşa cum coloniştii belgieni când se refereau la acel teritoriu. Vecinii statului Burundi sunt, Rwanda la nord, Tanzania, la sud şi est şi Republica Democrată Congo la vest. Deşi este o tară continentală, Burndi are o mare parte din teritoriu adiacentă lacului Tanganyika. Numele modern al ţării este derivat din dialectul bantu, Kirundi.

Izolată geografic, fiind confruntată cu presiunea demografică şi cu resurse răspândite, Burundi este una dintre cele mai sărace ţări din Africa şi din lume dar şi o ţară devastată de conflicte interetnice foarte sângeroase. Mărimea ţării este invers proporţională cu magnitudinea problemelor pe caere le are, printre care cea mai importantă este cea a reconcilierii naţionale dintre etnicii tutsi, minoritatri şi hutu majoritatri.

Istorie

Primii locuitori ai zonei au fost pigmeii. Aceştia au fost asimilaţi de către triburile Bantu în timpul migraţiei Bantu. Burundi a existat ca teritoriu independent din secolul XVI. In 1903 a devenit colonie germană, trecută apoi sub administrare belgină după Primul Război Mondial. A făcut parte din teritoriul Ruanda-Urundi, adminsitrat de către belgieni cu mandat din partea Naţiunilor Unite începând cu anul 1923. După cel de-al Doilea Război mondial, teritoriul a continuat sa se afle în custodia belgienilor. Originile monarhiei burundeze sunt adânc înrădacinate în mit. Potrivit unor legende, Ntare Rushatsi, fondatorul primei dinastii, a venit în Burundi din Ruanda în secolu XVII, alte surse mai credibile, aftesta că Ntare a venit din Buha, în sud-est, şi a pus bazele regatului sau în regiunea Nkoma. Până la căderea monarhiei în 1966 regalitatea a fost singurul element care mai amintea de trecutul ţării. De la câştigarea independentei în 1962 până la primele alegeri ţinute în 1993, Burundi a fost condusă de o serie de dictatori militari, toţi proveniţi din sânul minorităţii tusti. Această perioada, cuprinsă între câştigarea independenţei şi primele alegeri libere a fost martora unor violenţe etnice foarte grave cum au fost cele din anul 1964 şi de la sfârşitul anilor ’80, dar poate cel mai imprtant fiind genocidul burundez din anul 1972. In 1993, în Burundi s-au organizat primele alegeri libere care au fost câştigate de către Frontul Democraţiei din Burundi (FRODEBU), partid al etnicilor hutu. Liderul partidului, Melchior Ndadaye a devenit astfel primul preşedinte hutu, dar câteva luni mai târziu, acesta a fost asainat de către un grup de ofiţeri tutsi. Acest eveniment a delanşat un sângeros război civil interetnic drept răzbunare a preşedintelui asasinat. Extremiştii hutu au ucis mii de etnici tutsi iar armata, în mare majoritate compusă din etnici tutsi a răspuns acestor asasinate prin masacrarea a sute de mii de etnci hutu. Instabilitatea a luat sfârşit odată cu preluarea puterii în urma unei lovituri de stat militare de către Pierre Buyoya. In august 2000 s-a ajuns la un acord de pace între forţele aflate în conflict, stabilindu-se un calendar pentru instaurarea democraţiei în această ţară. După încă 3 ani de violenţe, un acord de încetare a focului a fost semnat în 2003 între guvernul condus de către Pierre Buyoya şi cel mai mare grup rebel hutu CNDD-FDD. Mai tArziu în acelaşi an, liderul FRODEBU, Domitien Ndayizeye l-a înclocuit pe Buyoya în funţia de preşedinte. Cu toate acestea, grupul hutu cel mai extremist, Palipehutu-FNL (cunoscut mai uşor ca FNL) a continuat sa refuze negocierile. In august 2004, acest grup a masacrat 152 refugiaţi congolezi de etnie tutsi în tabăra de refugiaţi de la Gatumba, în vestul statului Burundi. Ca raspuns la acest atac, guvernul de la Burundi a emis mandate de arestare pentru liderii FNL Agathon Rwasa şi Pasteur Habimana şi a declarat partidul organizaţie teroristă. In mai 2005 guvernul a ajuns la un acord de încetare a focului cu FNL dar luptele au continuat. Intre timp, negocierile de pace s-au relansat între cele două părţi, exsitând totuşi temri că FNL va impune condiţia amnistierii membrilor acestui partid în schimbul predării armelor. A serie de alegeri ţinute la mijlocul anului 2005 au fost câştigate de către foştii rebeli hutu din Congresul Naţional pentru Apărarea Democraţiei-Forţele Pentru Apărarea Democraţiei (CNDD-FDD).