Articole
Uniunea Europeana
Uniunea Europeană (UE, vezi şi nume alternative) este o entitate politică, so...
Tribunalul Functiei Publice/Civil
Tribunalul Civil/Funcţiei Publice (Civil Service Tribunal) a fost înfiint...
UNESCO
UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură...
Politica vamala
  Politica vamala constituie unul din elementele de baza ale Uniunii Europ...
Responsabilul European pentru ...
Autoritate independenta, infiintata in 2001, functionala din 2004, cu sediul la ...
Banca Centrala Europeana
  Banca Centrala Europeana (BCE) a fost infiintata in anul 1998, cu sase l...
Politica industriala
  Tratatul de la Roma nu prevedea crearea unei politici industrial comune ...
Combaterea fraudei
  Se estimeaza ca, din bugetul anual de peste 100 miliarde de euro, aproap...
Educatie, Formare Profesionala...
Desi politica in domeniul educatiei este decisa de fiecare stat in parte, membri...
Cercetare si inovare
  Principalul motiv pentru existenta unei actiuni europene in domeniul cer...

Costa Rica

Costa Rica, numele oficial fiind Republica Costa Rica (în Spaniolă: Costa Rica sau República de Costa Rica, este o ţară în America Centrală, mărginită de Nicaragua la nord, Panama la sud - sud est, Oceanul Pacific la vest şi la sud şi de Marea Caraibilor la est. Costa Rica a fost prima ţară din lume care prin constituţie a abolit existenţa armatei.

Geografie

Costa Rica este situată pe istmul Americii Centrale, la 10° nord de Ecuator şi 84° vest faţă de primul meridian. Este mărginită de Marea Caraibilor (la est) şi de oceanul Pacific (la vest), având o coastă cu o lungime totală de 1 290 kilometrii (212 km la Caraibe şi 1,016 km la Pacific).

Costa Rica se învecinează de asemenea cu Nicaragua la nord (309 km de graniţă) şi Panama la sud-sudest (639 km graniţă). În total, Costa Rica se întinde pe 51 100 kilometri pătraţi, plus 589 000 kilometri pătraţi de ape teritoriale.

Cel mai înalt punct al ţării este Cerro Chirripó, cu 3 810 metri, cel de-al doilea vârf ca înălţime din America Centrală, după vulcanul Tajumulco din Guatemala. Cel mai înalt vulcan al ţării este vulcanul Irazú (3 431 m). Cel mai întins lac din Costa Rica este lacul Arenal.

Costa Rica include de asemenea şi câteva insule. Insula Cocos se remarcă prin distanţei faţă de aria continentală (24 km², 500 km faţă de coasta Puntarenas), dar cea mai mare este insula Calero cu o suprafaţă de 151.6 km².

Costa Rica îşi protejează peste 25% din teritoriu în cadrul parcurilor naţionale. Ea posedă de asemenea cea mai mare densitate de specii din întreaga lume.

Politică

Costa Rica este o republică democratică cu o constituţie puternică. A fost una dintre cele mai stabile ţări din America Latină. Costa Rica a evitat violenţa care se răspândea în America centrală şi este văzută ca un exemplu de stabilitate politică în regiune, numită chiar "Elveţia Americilor". Responsabilităţile executive sunt acordate preşedintelui, care este centrul puterii statele. Există de asemenea doi vice-preşedinţi şi un guvern numit de către preşedinte. Preşedintele, vice-preşedinţii şi cei 57 de deputaţi sunt aleşi pentru un mandat de patru ani. Un amendament constituţional votat în 1969 limitează numărul mandatelor pe care preşedintele şi deputaţii îl pot avea la unul singur, cu toate că un deputat care a avut deja un mandat poate candida din nou, dacă cele două mandate sunt neconsecutive. Un amendament al constituţiei care să permită un al doilea mandat prezidenţial a fost propus, interzicerea unui al doilea mandat prezidenţial fiind chiar disputată la tribunal. În aprilie 2003, această interzicere a fost oficial recunoscută ca fiind ani-constituţională. Astfel, la alegerile din 2006, a fost posibil ca Óscar Arias (Premiul Nobel pentru Pace, 1987) să candideze la preşedinţie pentru un al doilea mandat, câştigându-le după nişte rezultate foarte strânse. Arias este un susţinător al comerţului liber şi promovează acordul de comerţ liber cu Statele Unite ale Americii. Aceasta constituie un subiect de controversă aprinsă în Costa Rica, eventuale proteste fiind posibile în toată ţara. Costa Rica foloseşte un sistem proporţional de reprezentare în corpul legislativ.

Guvernatorii provinciilor sunt numiţi de către preşedinte, dar nu se bucură de foarte multă putere, pentru că nu există legislaturi provinciale. Agenţiile autonome de stat se bucură de o considerabilă autonomie de operare; ele includ telecomunicaţiile şi monopolul producerii de energie electrică, băncile comerciale naţionalizate, monopolul de stat asupra asigurărilor şi agenţia de pensii sociale. Costa Rica nu are armată prin constituţie, dar are poliţie domestică şi Garda Naţională care este armată şi este folosită pentru a menţine stabilitatea internă.

Economie

Conform tradiţiei, economia Costa Ricăi se baza pe agricultură, incluzând aici producerea de cafea, banane, ananas. În ultima vreme, ecoturismul, produsele electronice, produsele farmaceutice, outsourcing-ul financiar şi software-ul au devenit principalele ramuri aducătoare de venituri. Localizarea Costa Ricăi pe istm-ul Americii Centrale îi facilitează accesul la pieţele americane, ajutată fiind de faptul că se află pe aceeaşi zonă de timp cu partea centrală a Statelor Unite ale Americii. Un alt plus este şi accesul direct prin intermediul oceanelor la Europa şi Asia.

Economia s-a dezvoltat în Costa Rica şi datorită programului de şapte ani susţinut de guvern, de dezvoltare a industriei high tech. Statul oferă o scutire de impozit celor care sunt interesaţi să investească în Costa Rica. Nivelul înalt de pregătire al rezidenţilor face ca ţara să fie şi mai atrăgătoare din perspectiva investiţiilor. Mai multe corporaţii au început să dezvolte aici bunuri, printre ele putându-se enumera producătorul mondial de chip-uri Intel precum şi companii farmaceutice precum Procter & Gamble sau Glaxo Smith Kline. Comerţul cu Asia de sud est şi Rusia a avut o dezvoltare extraordinară în 2004 şi 2005, iar Costa Rica se aşteaptă să obţină statul de membru deplin al Asia-Pacific Economic Cooperation Forum (APEC) în 2007 (Costa Rica se bucură de statutul de observator din anul 2004).

Pentru anul fiscal 2005 Costa Rica a avut un deficit de 2.1%, o creştere a venitului intern de 18%, exporturile au crescut cu 12.8%, iar numărul turiştilor a crescut cu 19%, ajungând la valoare de 1.5 milioane de persoane. Creşterea economică a fost de 4.2%. Totuşi nu trebuie uitat că inflaţia a fost de (14%) iar deficitul balanţei comerciale de 5.2%.

Moneda naţională este colón (CRC), care are o valoare de aproximativ 1/500 dolari americani, sau 1/600 euro.

Cultură

Localnicii se numesc între ei tico sau tica (feminin). "Tico" vine de la folosirea frecventă a sufixului diminutiv (ex: 'momentico' în loc de 'momentito'). Tico-ul ideal este un om foarte prietenos, foarte săritor, liniştit, nerepezit, educat şi cu cunoştinţe despre protejarea naturii, lipsit de grijile termenelor limită. Vizitatorii din Statele Unite sunt deseori numiţi gringos. Zicala "Pura Vida" (literal pura viaţă) este un motto foarte comun în Costa Rica. Ea încapsulează ideologia locală de a trăi viaţa într-o stare de calm, lipsit de frustrări, apreciind viaţa înconjurată de natură, de familie şi de prieteni.

Anumite persoane pot folosi apelativul maje sau mae (forma scurtă de la "omule", de fapt maje înseamnă "prost") pentru a se adresa altei persoane, cu toate că acest apelativ poate suna un pic a insultă pentru anumiţi indivizi.

Tradiţiile şi cultura Costa Ricane au încă o puternică influenţă spaniolă. Accentul vorbirii se aseamănă mai degrabă anumitor zone din Columbia decât vecinilor central americani. Costa Rica a fost martora unei istorii variate. Costa Rica este locul unde culturile native mesoamericane şi sud americane s-au întâlnit. Partea de nord-vest a ţării, Nicoya, a fost cel mai sudic punct de influenţă culturală Nahuatl când cuceritorii spanioli (conquistadores) au venit în secolul 16. Partea centrală şi sudică au avut parte de influenţe Chibcha. Totuşi, indigenii au influenţat într-o măsură foarte mică cultura modernă cost ricană, pentru că majoritatea indienilor au murit din cauza bolilor şi tratamentului aspru al spaniolilor. Coasta atlantică a fost populată cu sclavi africani în secolele 17 şi 18, dar majoritatea descendenţilor costa ricanilor caraibieni de origine africană provin din muncitorii jamaicani aduşi în secolul 19, pentru a lucra la construcţia căilor ferate care uneau populaţia urbană a platoului central cu portul Limon de pe coasta caraibiană. În secolul 19 imigranţi italieni şi chinezi au venit de asemenea să lucreze la construcţia sistemului de căi ferate.