Articole
Uniunea Europeana
Uniunea Europeană (UE, vezi şi nume alternative) este o entitate politică, so...
Tribunalul Functiei Publice/Civil
Tribunalul Civil/Funcţiei Publice (Civil Service Tribunal) a fost înfiint...
UNESCO
UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură...
Politica vamala
  Politica vamala constituie unul din elementele de baza ale Uniunii Europ...
Responsabilul European pentru ...
Autoritate independenta, infiintata in 2001, functionala din 2004, cu sediul la ...
Banca Centrala Europeana
  Banca Centrala Europeana (BCE) a fost infiintata in anul 1998, cu sase l...
Politica industriala
  Tratatul de la Roma nu prevedea crearea unei politici industrial comune ...
Combaterea fraudei
  Se estimeaza ca, din bugetul anual de peste 100 miliarde de euro, aproap...
Educatie, Formare Profesionala...
Desi politica in domeniul educatiei este decisa de fiecare stat in parte, membri...
Cercetare si inovare
  Principalul motiv pentru existenta unei actiuni europene in domeniul cer...

Guiana Franceza

Guiana Franceză este un departament de peste mări al Franţei (département d'outre-mer, prescurtat DOM) situat în Nordul Americii de Sud. Ca toate celelalte DOM-uri, Guiana Franceză este una dintre cele 26 regiuni ale Franţei, fiind totodată o parte integrantă a Republicii Franceze şi a Uniunii Europene. Este cea mai mică entitate politică din America de Sud şi se învecinează cu Oceanul Atlantic la nord, cu Brazilia la est şi la sud şi cu Surinam-ul la vest (o parte din frontiera cu Surinam-ul este disputată). Ca o curiozitate, frontiera cu Brazilia este cea mai lungă frontieră a Franţei cu o lungime de 673 km.

Geografie


Guiana Franceză poate fi separată în două regiuni geografice: în nord o fâşie de coastă unde locuieşte majoritatea populaţiei şi o pădure tropicală foarte densă şi aproape inaccesibilă în partea centrală şi de sud, cu înălţimi ce cresc gradual către frontiera cu Brazilia. Cel mai înalt vârf are 851m şi se numeşte Bellevue de l'Inini. În largul coastelor se găsesc o serie de insule, două arhipelaguri fiind mai importante: Îles de Rémire şi Îles du Salut.

Reţeaua hidrografică a Guianei Franceze este foarte dezvoltată. Barajul Petit-Saut aflat în regiunea de nord formează un lac artificial şi o hidrocentrală alăturată produce energia electrică necesară regiunii. O problemă cronică este afluxul de emigranţi ilegali şi de căutători de aur dinspre Brazilia şi Surinam. Graniţa cu Surinam-ul este formată de râul Maroni care curge prin pădurea tropicală şi este dificil de patrulat de către Jandarmeria Franceză. Mineritul ilegal de aur generează poluare, în special cu mercur, şi este de asemenea cauza de alcoolismului idicat şi a numărului mare de cazuri de boli transmisibile pe cale sexuală.

Climatul este climat ecuatorial umed, cu o temperatură medie anuală de 26°C, ce prezintă variaţii sezoniere de doar 2°C. Sezoanele sunt succesiuni de perioade uscate cu perioade umede, existând 4 astfel de succesiuni anuale: un sezon de ploi importante din aprilie în august, un sezon usct din august în noiembrie, un nou sezon ploios din noiembrie în februarie şi un sezon uscat din februarie în aprilie. Acest climat este propice dezvoltării pădurii tropicale ce acoperă 95% din teritoriu.

Demografie

Conform estimărilor, populaţia Guianei Franceze era de 199.500 persoane în iulie 2006, înregistrând o puternică creştere faţă de recensământul din 1999 când se înregistrau 157.000 persoane. Populaţia este tânără, în 1999 43,3 % din populaţie având sub 20 ani. Conform prognozelor, se estimează că în 2030 populaţia Guianei franceze va depăşii 425.000 de persoane, datorită de asemenea şi unei puternice imigraţii, deseori clandestine şi în special din ţările limitrofe: Brazilia, Surinam, Haiti, Guiana. Atractivitatea regiunii se datorează rezervelor de aur, a unui sistem de sănătate proformant, a unui sistem educaţional avansat şi de salarii mult mai atractive decât cele oferite în regiune.

Datorită numărului mare de imigranţi este greu de cunoscut populaţia exactă, iar datorită sistemului francez, care nu ţine cont de etnie la efectuarea recensămintelor, datele despre compoziţia etnică sunt doar aproximative. Se estimează la peste 80 numărul naţionalităţilor diferite ale indivizilor ce locuiesc în Guiana, iar în ceea ce priveşte apartenenţa etnică principalele grupuri sunt:

    * creolii guianezi, reprezintă aporximativ 40% din populaţie. Ei sunt descendenţi ai sclavilor africani, ce s-au amestecat cu populaţia europeană sau cu cea indigenă;
    * creolii originari din alte zone ale Americii, Haiti, Brazilia, Surinam, Guiana, reprezintă aproximativ 20% din populaţie;
    * europenii, în principal originari din Franţa metropolitană reprezintă aproximativ 12% din populaţie;
    * numeroase triburi amerindiene locuiesc în partea de sud a regiunii, cele mai importante triburi fiind: Arawak, Palikour, Kali'na, Wayana, Wayampi şi Emerillons. Reprezintă cam 3% din populaţie, sau 4.500 persoane;
    * Triburile de negrii Marron: Saramaca, Paramaca, Boni şi Ndjuka. Sunt descendenţi ai sclavilor africani, ce s-au refugiat în pădurile tropicale unde au format societăţi tribale similare celor africane. Numărul lor este estimat la aproximativ 4.000 persoane;
    * H'mongii, sosiţi în 1977, reprezintă aporximativ 2.000 persoanes, sunt o populaţie originală din sudul Chinei, refugiaţi în ţările asiei de sud-vest, unde au obţinut statutul de refugiaţi politici şi au fost deplasaţi în diverse state, printre care şi aici;
    * restul populaţiei este formată din chinezi, libanezi, indieni, indonezieni şi peruvieni.

Religia predominantă este catolicismul, cu excepţia triburilor amerindiene şi triburilor marron care şi-au păstrat credinţele. Estimarea populaţiei acestora din urmă este dificilă datorită caracterului nesedentar al modului lor de viaţă. Arealul lor nu respectă graniţele actuale între state, ei fiind într-o continuă mişcare în funcţie de nevoile lor economice. Problema amerindienilor este una foarte delicată, afluxul mare de imigranţi clandestini distrugându-le şi mai mult modul de viaţă tradiţional.

Economie

Guiana Franceză este puternic dependentă de subvenţiile venite din partea Franţei. Principala industrie este pescuitul (cu aproximativ trei sferturi din exporturi), mineritul în principal după aur şi industria forestieră. Este foarte puţină industrie, existând în principal mici uzine de prelucrare a bunurilor agricole sau a lemnului, iar agricultura este subdezvoltată datorită lipsei de suprafeţe cultivabile şi datorită mediului tropical ce nu permite anumite culturi, cele mai importante fiind trestia de zahăr, orezul şi maniocul. Turismul, în special eco-turismul, a început să se dezvolte în ultima perioadă. Şomajul este o mare problemă, fiind aproximativ între 20% şi 30%.

Centrul Spaţial European de la Kourou contribuie cu aproximativ 25% din Produsul Intern Brut şi angajează aproximativ 1.700 de persoane. Este operaţional din 1968 şi este unul dintre cele mai bine poziţionate centre de lansare a rachetelor, fiind situat în apropierea Ecuatorului, la 5°3' latitudine nordică, iar direcţia optimală de lansare este în direcţia mării. Centrul este baza de lansare a Agenţiei Spaţiale Europene, a programului spaţial francez şi a companiei comerciale Arianespace.