Articole
Uniunea Europeana
Uniunea Europeană (UE, vezi şi nume alternative) este o entitate politică, so...
Tribunalul Functiei Publice/Civil
Tribunalul Civil/Funcţiei Publice (Civil Service Tribunal) a fost înfiint...
UNESCO
UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură...
Politica vamala
  Politica vamala constituie unul din elementele de baza ale Uniunii Europ...
Responsabilul European pentru ...
Autoritate independenta, infiintata in 2001, functionala din 2004, cu sediul la ...
Banca Centrala Europeana
  Banca Centrala Europeana (BCE) a fost infiintata in anul 1998, cu sase l...
Politica industriala
  Tratatul de la Roma nu prevedea crearea unei politici industrial comune ...
Combaterea fraudei
  Se estimeaza ca, din bugetul anual de peste 100 miliarde de euro, aproap...
Educatie, Formare Profesionala...
Desi politica in domeniul educatiei este decisa de fiecare stat in parte, membri...
Cercetare si inovare
  Principalul motiv pentru existenta unei actiuni europene in domeniul cer...

Brazilia

Brazilia (portugheză Brasil), oficial Republica Federativă a Braziliei este o republică federativă formată din 27 unităţi federative — Districtul Federal şi 26 state. Ţara este împărţită administrativ în 5.564 de municipii. În 2008 avea o populaţie de 189.612.814 de locuitori şi o suprafaţă de 8.511.965 km², ocupând 47% din teritoriuiul continentului sud-american. Comparată cu celelalte ţări ale lumii, Brazilia ocupă locul al cincilea după numărul populaţiei şi aceeaşi poziţie după suprafaţă. Fiind a noua putere economică a Pământului şi cea mai mare din America Latină, Brazilia are astăzi o influenţă internaţională mare, atât la nivelul regional cât şi la cel global. De asemenea, aproximativ 15-20% din biodiversitatea mondială se concentrează aici, exemple ale acestei bogăţii fiind Pădurea Amazoniană, Pantanal şi Cerrado.

Brazilia se învecinează cu Venezuela, Guyana, Surinam şi Guyana Franceză la nord, cu statul columbian la nord-est, cu Peru şi Bolivia la est, cu Paraguay şi Argentina la sud-est şi cu Uruguay la sud. Din America de Sud, doar Chile şi Ecuador nu au frontieră comună cu această ţară. La nord-vest, vest şi sud-vest Brazilia are ieşire la Oceanul Atlantic. Departe de teritoriul său continental, ţara posedă şi câteva arhipelaguri, cum ar fi Fernando de Noronha.

În ciuda faptului ca Brazilia este a cincea cea mai populată ţară a lumii, are una dintre cele mai mici densităţi ale populaţiei. Majoritatea populaţiei trăieşte în zonele situate de-a lungul litoralului, pe când interiorul continental şi partea de vest se caracterizează printr-o populare extrem de scăzută.

Brazilia este unica ţară americană în care limba oficială este portugheza, aceasta fiind rezultatul colonizării portugheze. Cea mai populară religie este Catolicismul Roman, Brazilia fiind statul cu cel mai mare număr al catolicilor de pe Pământ. Sunt şi reprezentanţii altor culte, mai ales cei ai confesiunii protestante, şi ateişti. Societatea braziliană este şi una dintre cele mai multinaţioale ale lumii, fiind formată din descendenţii europenilor, popoarelor autohtone, africane şi asiatice.

Etimologie

Originile exacte ale termenului „Brazilia” nu pot fi determinate cu exactitate. Filologul Adelino José da Silva Azevedo a emis ipoteza că acest cuvânt îşi are originile în limbile celtice, într-o legendă despre o „ţară a deliciilor” văzută printre nori, dar de asemenea a observat că se mai poate căuta provenienţa termenului chiar în limba fenicienilor antici.
Arbore fernambuc din Rio de Janeiro.

În timpul existenţei coloniale, cronicari precum João de Barros, Frei Vicente do Salvador şi Pero de Magalhães Gandavo au prezentat explicaţii concordante asupra originii numelui „Brazilia”. După aceştia, numele derivă de la fernambuc (Caesalpinia echinata), cunoscut în portugheză ca pau-brasil, o esenţă de lemn folosit pentru spălarea ţesăturilor. În epoca descoperirilor, se obişnuia ca exploratorii să ţină în mare secret descoperirile şi cuceririle cu scopul de a le explora avantajos, însă zvonuri despre „insula Brazilia” amplasată în Oceanul Atlantic, de unde se putea extrage „lemnul brazilian” s-au răspândit imediat în Europa. Totuşi, această teorie tradiţională nu poate fi pe deplin adevărată, pentru că termenul „Brazilia” a apărut pe hărţi abia în secolul XIV.

Etnonimul „brazilian” (brasileiro în portugheză) a apărut în secolul XVI, referindu-se la început doar la cei care s-au ocupat de afacerile cu fernambuc. Mai târziu a fost folosit pentru a desemna oamenii născuţi în colonia portugheză spre a-i deosebi de cei care proveneau din Portugalia. Termenul „brazilian” a intrat în uz oficial cu sensul de „nativ al Braziliei” în anul 1824, în strânsă legătură cu adoptarea primei constituţii braziliene.

Înainte de a primi numele „Brazilia”, teritoriile fostei colonii portugheze au purtat diverse denumiri, ca de exemplu: Monte Pascoal (Muntele Paştelui), insula Vera Cruz (Adevărata Cruce), Terras de Santa Cruz (Ţările Sfintei Cruci), Nova Lusitânia (Noua Lusitanie) şi Cabrália (după Pedro Álvares Cabral, descoperitorul „oficial” al regiunii). Numele oficial actual, Republica Federativă a Braziliei a intrat în uz în 1967. Denumirile precedente includeau şi sintagmele: Imperiul Braziliei şi Statele Unite ale Braziliei.

Legislaţie

Sistemul juridic brazilian este bazat pe tradiţia romano-germanică. Astfel, conceptele dreptului civil prevalează asupra practicilor dreptului comun. Cel mai important act legislativ în Brazilia este Constituţia Federală, promulgată la data de 5 octombrie 1988. Orice altă legislaţie sau decizie a tribunalelor şi curţilor trebuie să fie conforme principiilor sale. Statele federale componente au constituţiile lor proprii, care de asemenea nu pot să fie în contradicţie cu cea federală . Un caz aparte îl constituie Districtul Federal, care deşi este una dintre cele 27 de unităţi federative, nu are o constituţie proprie, ci o aşa numită „lege organică”, asemenea fiecarărui municipiu.

Împărţire teritorială

Brazilia este o federaţie constituită prin uniunea indisolubilă a celor 27 de unităţi federative (26 de state-membre şi Districtul Federal), având un număr total de 5.564 de municipii. Toate unităţile administrativ-teritoriale dispun de personalitatea juridică a dreptului public, astfel, similar fiecarărei persoane fizice de pe teritoriul naţional (cetăţean brazilian sau străin), posedă drepturi şi îndatoriri stabilite prin Constituţia Federală. Dispun de autoadministraţie, autoguvernare şi autoorganizare, care înseamnă că au dreptul să-şi aleagă liderii şi reprezentanţii politici şi să-şi administreze afacerile publice fără ingerinţe din partea altor entităţi administrative.

Statele şi municipiile pot să secesioneze sau să se unească dacă populaţia lor decide în acest sens printr-un referendum. De acest drept nu beneficiază Districtul Federal.