Articole
Uniunea Europeana
Uniunea Europeană (UE, vezi şi nume alternative) este o entitate politică, so...
Tribunalul Functiei Publice/Civil
Tribunalul Civil/Funcţiei Publice (Civil Service Tribunal) a fost înfiint...
UNESCO
UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură...
Politica vamala
  Politica vamala constituie unul din elementele de baza ale Uniunii Europ...
Responsabilul European pentru ...
Autoritate independenta, infiintata in 2001, functionala din 2004, cu sediul la ...
Banca Centrala Europeana
  Banca Centrala Europeana (BCE) a fost infiintata in anul 1998, cu sase l...
Politica industriala
  Tratatul de la Roma nu prevedea crearea unei politici industrial comune ...
Combaterea fraudei
  Se estimeaza ca, din bugetul anual de peste 100 miliarde de euro, aproap...
Educatie, Formare Profesionala...
Desi politica in domeniul educatiei este decisa de fiecare stat in parte, membri...
Cercetare si inovare
  Principalul motiv pentru existenta unei actiuni europene in domeniul cer...

Armenia

Republica Armenia, sau Armenia, este o ţară în Caucazul sudic, între Marea Neagră şi Marea Caspică, care se învecinează cu Turcia la vest, Georgia la nord, Azerbaidjan la est şi Iran la sud. Armenia este un membru a Consiliului Europei şi Comunitatea Statelor Independente şi care pe parcursul mai multor secole a fost un punct de trecere de la occident la orient.

Istorie

La jumătatea secolului I i.e.n. Armenia a devenit pentru scurtă durată un imperiu regional cu o cultură bogată, de orientare elenistica şi care se întindea de la Marea Neagră la Marea Caspică şi de la Caucazul Mare la Marea Mediterană. Se întampla in timpul domniei lui Tigranes cel Mare ce se intitula "rege al regilor" profitand de o slabire temporara a Regatului Parţilor pe care il înfrânge. Este la randul sau înfrânt de Roma, al carei rege clientelar va deveni, impreuna cu urmasii sai Artaşizi.

Situaţia geografică strategică a Armeniei la răscruce de drumuri comerciale si continente a îndemnat la invazia teritoriului său de către diferite imperii: Asiria, perşi, Macedonia, romani, iar mai târziu de către arabi, turci şi mongoli.

În anul 301 d.Hr., Armenia a devenit primul stat care a adoptat Creştinismul ca religia sa de stat, doisprezece ani înainte de acordarea toleranţei creştinilor Imperiului Roman de către Galerius, şi 30-40 de ani înainte de botezul lui Constantin. Pe teritoriul Armeniei existau diverse comunităţi păgâne până la sosirea Creştinismului, însă ei au acceptat Creştinismul după un flux de misionari.

După ce Armenia a fost ocupată de către mai multe dinastii străine (iraniene, romane, arabe, mongole, etc), Armenia a fost grav slăbită. În secolul al 16-lea, Imperiul Otoman şi Persia Safavidă şi-au împărţit teritoriul Armeniei. Luptele dintre acesti beligeranti au dus şi la scaderea numerica a populatiei băştinase armene al cărei loc a fost treptat luat de diverse populaţii de religie islamica.

În 1813 şi 1828, Armenia modernă (care consta din regiunele Erivan şi Karabakh din Persia) a fost temporar încoroporată în Imperiul Rus. După scurta sa existenţă ca o republică independentă după Revoluţia rusă, Armenia a fost anexată de către URSS. Între 1922 şi 1936 ea a existat ca Repulbica Sovietică Socialistă Federală Transcaucaziană (împreună cu Georgia şi Azerbaidjan), şi din 1936 până în 1991 ca RSS Armeană.

În ultimii ani ai Imperiului Otoman (1915-1922), un număr mare de armeni din Anatolia au murit în Genocidul armean. Mulţi au fost forţaţi să îşi părăsească casele şi să pornească intr-un "marş al morţii" prin deşerturile Siriei fără hrană, fiind escortaţi de soldaţi turci care au "închis ochii" la atacul diverselor triburi muntene din regiune. Alţii au fost omorâţi în propriile case sau înecaţi în Eufrat si Marea Neagră. Guvernul turc refuză si astăzi să recunoască clasificarea acelor masacre drept genocid cu toate că însuşi termenul de genocid a fost introdus de polonezul de origine ebraica Raphael Lemkin plecând de la masacrele comise împotriva Asirienilor şi Armenilor în prima jumătate a secolului XX. Autorităţile turce continuă negarea deceselor şi investesc milioane de dolari anual pentru a susţine această istorie alternativă, declarând că decesele au fost provocate de războiul civil împreună cu bolile şi foametea, ambele părţi suferind pierderi de vieţi. Numărul de armeni omorâţi este estimat la circa 1 500 000, iar aceste evenimente sunt comemorate anual pe 24 aprilie. Armenii împreună cu mai multe alte ţări cer recunoaşterea oficială a evenimentelor drept genocid, dar există deasemenea numeroase ţări aflate sub presiunea directă a Turciei pentru a nu caracteriza masacrul armean ca genocid.

Armenia a fost antrenată într-un conflict prelungit cu Azerbaidjanul pentru regiunea Nagorno-Karabah, o regiune cu populaţie majoritar armeană si aparţinind teritoriului Armeniei Mari pe care, Stalin a transformat-o într-o enclavă si a anexat-o Azerbaidjanului sovietic în speranţa ca va obţine sprijinul Turciei Kemaliste şi al populaţiei islamice in construirea socialismului in lume. Conflictul militar dintre Armenia şi Azerbaidjan a început în 1988, iar luptele au luat amploare după ce ambele ţări şi-au declarat independenţa de Uniunea Sovietică în 1991. Până în mai 1994, când a intrat în vigoare un armistiţiu, forţele armene au ocupat nu doar Nagorno-Karabah, ci şi o centura de securitate formata din teritoriile inconjuratoare, ale Azerbaidjanului propriu-zis. Economiile ambelor ţări au avut de suferit în absenţa unei soluţii paşnice.

Geografia


Podişul Armeniei reprezintă continuarea mai înaltă a Podişului Asiei Mici până aproape de Marea Caspică.

Limite: Spre sud-est se leagă strâns cu Podişul Iranului, extins la sud de Lacul Urmia şi Masivul Sahend, iar la nord, prin Caucazul Mic, domină depresiunea intramontană Rion-Kura.

Trăsături fizico-geografice: poziţia de tranziţie între Asia Mica şi Podişul Iranului - de unde accentuarea continentalismului climatic; predominarea podişurilor înalte şi a masivelor vulcanice, care alernează cu depresiuni adânci, tectono-erozive; formarea unui adevărat "castel de ape", cu rezervoare naturale permanente (lacurile tectonice Van, Sevan şi Urmia), din care diverg numeroase râuri (Kura, Arax, Tigru, Eufrat, etc.)

Clima: caracter continental, cu ierni lungi şi reci, veri calde. Precipitaţiile cad mai ales primăvara şi vara şi cresc dinspre interior (300-600mm) spre versanţii exteriori (1000-1200mm).

Apele: cu mari variaţii şi debite, sunt intens folosite pentru irigaţii în depresiuni şi pentru producerea de energie electrică, iar marile lacuri tectonice pentru navigaţie şi pescuit.