Articole
Uniunea Europeana
Uniunea Europeană (UE, vezi şi nume alternative) este o entitate politică, so...
Tribunalul Functiei Publice/Civil
Tribunalul Civil/Funcţiei Publice (Civil Service Tribunal) a fost înfiint...
UNESCO
UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură...
Politica vamala
  Politica vamala constituie unul din elementele de baza ale Uniunii Europ...
Responsabilul European pentru ...
Autoritate independenta, infiintata in 2001, functionala din 2004, cu sediul la ...
Banca Centrala Europeana
  Banca Centrala Europeana (BCE) a fost infiintata in anul 1998, cu sase l...
Politica industriala
  Tratatul de la Roma nu prevedea crearea unei politici industrial comune ...
Combaterea fraudei
  Se estimeaza ca, din bugetul anual de peste 100 miliarde de euro, aproap...
Educatie, Formare Profesionala...
Desi politica in domeniul educatiei este decisa de fiecare stat in parte, membri...
Cercetare si inovare
  Principalul motiv pentru existenta unei actiuni europene in domeniul cer...

Vatican

Vatican — sau Statul Vatican  — este un mic stat suveran al cărui teritoriu constă dintr-o enclavă în oraşul Roma, Italia. Întreaga ţară este de aproximativ jumătate de kilometru pătrat. Statul este condus de către episcopul Romei, Papa, şi astfel poate fi considerat un stat ecleziastic în care funcţiile înalte sunt ocupate de către clerici. În zilele noastre, Vaticanul este cel mai mic stat independent din punct de vedere al suprafeţei şi al numărului de locuitori. Este reşedinţa teritorială a Sfântului Scaun, entitatea instituţională reprezentată de către Papă, episcopul Romei şi prin urmare principala reşedinţă ecleziastică a Bisericii Catolice.

Teritoriul

Numele locului este antic predatând creştinismul. Denumirea provine din limba latină Mons Vaticanus, Colina Vatican. Este parte a Mons Vaticanus şi a fostelor câmpuri Vaticane unde a fost construită Bazilica Sfântul Petru. Aici se mai află şi rezidenţa papilor numită Palatul Apostolic cu Capela Sixtină şi muzeele Vaticanului, dar şi cu multe alte clădiri. Zona nu a fost niciodată încorporată total în aglomeraţia urbană a Romei până la sfârşitul secolului trecut fiind separată de oraş de fluviul Tibru. Zona a fost astfel considerată ca teren agricol din afara oraşului şi nu a fost inclusă în zona înconjurată de zidurile oraşului. În anul 1929 când au fost pregătite documentele Tratatului de la Lateran, faptul că o bună parte a teritoriului propus a fost deja înconjurat cu zid, a dus la forma actuală a statului. Pentru unele părţi ale frontierei unde nu era zid exista linia unor clădiri care suplinea partea de frontieră, iar pentru unele mici părţi un zid modern a fost construit. Teritoriul include Piaţa Sfântul Petru care nu a putut fi izolată de restul Romei şi astfel o mare parte a graniţei imaginare cu Italia urmăreşte extremitatea pieţei şi se uneşte cu Piazza Pio XII şi Via Paolo VI. Deşi nu au fost incluse din punct de vedere tehnic în teritoriul Vaticanului de către Tratatul de la Lateran, unele proprietăţi ale Sfântului Scaun au un statut extrateritorial asemănător celui al ambasadelor străine. Acestea includ rezidenţa papală de vară de la Castelgandolfo de pe dealurile din apropiere, Bazilica Laterană, bazilicile Sf. Maria Mare şi Sf. Paul în afara zidurilor precum şi o serie de clădiri de la Castelgandolfo. Acestea sunt patrulate de agenţi de poliţie ai Vaticanului şi nu de poliţia italiană. În piaţa Sfântul Petru ordinea este asigurată de ambele servicii de poliţie.

Întreg teritoriul statului Vatican este înscris din anul 1984 pe lista patrimoniului mondial UNESCO.

Istorie

Se presupune că această parte a Romei original nelocuită (ager vaticanus) a fost considerată întotdeauna un loc sacru sau cel puţin indisponibil pentru locuit, chiar înaintea sosirii creştinismului. În 326 prima biserică, bazilica lui Constantin, a fost construită peste mormântul Sfântului Petru, care a fost înmormântat într-un cimitir obişnuit în acel loc, iar din acel moment zona a început să fie populată, dar n special de case de locuit legate de activitatea Sfântului Petru.

Papii în rolul lor secular au început să sosească pentru a conduce regiunile din vecinătate şi prin intermediul Statelor Papale, au condus o mare parte din peninsula italică pentru mai mult de o mie de ani până la mijlocul secolul XIX, când cea mai mare parte din teritoriul Statelor Papele a fost ocupate de nou creatul Regat al Italiei. Multă vreme Vaticanul nu a fost locuinţa papilor, ci Palatul Lateran, iar în secole mai recente Palatul Quirinal, în timp ce în perioada 1309-1377 a fost la Avignon, în Franţa.

În 1870, posesiunile papei au rămas într-o situaţie incertă când Roma însăşi a fost anexată de Piemont după o rezistenţă nominală a forţelor papale. Papii au fost lăsaţi între 1870 şi 1929 într-o situaţie asemănătoare celei a ultimului împărat chinez, nederanjaţi în palatul lor, dar fără un statut oficial recunoscut de statul italian. Alte state au menţinut recunoaşterea internaţională a Sfântului Scaun ca o entitate suverană şi în practică Italia nu a încercat să intervină. În timpul acestei perioade a ajuns la modă a vorbi despre papă ca "prizonier". Situaţia a fost rezolvată în 11 februarie 1929 sub premierul Mussolini de către cele trei tratate Lateraneze, care au stabilit statul independent Vatican şi au oferit catolicismului statut special în Italia. Cathedra (scaunul) episcopului Romei, papa, este în Bazilica de la Lateran, catedrala Romei. Lateranul este pe una din cele şapte coline ale Romei, Caelian. În 1984, un concordat nou între Sfântul Scaun şi Italia a modificat câteva prevederi ale tratatului anterior, inclusiv poziţia catolicismului ca religie de stat în Italia.

Geografie

Vaticanul, unul dintre microstatele europene, este situat pe colina Vatican din nord-vestul Romei, la câteva sute de metri spre vest de fluviul Tibru, pe malul drept al acestuia. Frontierele (3.2 km în total, toţi cu Italia urmăresc zidurile oraşului construite pentru a-l proteja pe papa de atacurile externe. Situaţia este mult mai complexă la faimoasa piaţă Sfântul Petru în faţa bazilicii Sfântul Petru, unde frontiera corectă este în afara elipsei formate de colonadele lui Bernini. Este cel mai mic stat suveran din lume cu 0.44 km².

Clima este aproape identică cu cea a Romei; temparată, climă mediteraneeană cu ierni blânde şi ploioase din septembrie până la mijlocul lui mai şi veri calde şi secetoase din mai până în august. Sunt câteva trăsături locale, în principal ceaţa şi roua cauzate de mărimea anormală a bazilicii Sf. Petru, altitudinea, fântânile şi mărimea întinsă a pieţei pavate.

Economie

Buget: Venituri (2003) 252 milioane $; cheltuieli (2003) 264 milioane $. Industrii: tipărituri şi producţia unor mozaicuri şi uniforme pentru angajaţi; activităţi bancare şi financiare internaţionale. Această economie non-comercială unică este sprijinită financiar de donatori (cunoscuţi ca Obolul Sfântului Petru), catolici din întrega lume, din vânzarea timbrelor poştale şi a suvenirurilor, taxe de intrare în muzee şi vânzarea publicaţiilor. Veniturile şi standardele de viaţă pentru muncitorii laici sunt comparabili cu - sau într-un fel mai bune decât - cei care lucrează în alte părţi ale Romei.

Vaticanul foloseşte euro ca monedă de la 1 ianuarie 2002. Acesta are propria bancă, Banca Vatican.

Demografie

Aproape toţi cetăţenii Vaticanului locuiesc înăuntrul zidurilor vaticane. Cetăţenia este acordată în principal clerului, inclusiv înalţilor demnitari, preoţi, călugărite, precum şi faimoasei Gărzi elveţiene, forţă militară pe bază de voluntariat. Mai sunt aproape trei mii de muncitori laici care alcătuiesc majoritatea forţei de lucru, dar aceştia rezidează în afara Vaticanului.

Limba oficială este limba latină, lingua franca a Imperiului Roman, care a rămas în uzul Bisericii Catolice. Italiana şi - cu o mai mică amploare - alte limbi sunt folosite în general pentru conversaţie, publicaţii şi transmisiuni. Germana este limba oficală a Gărzii elveţiene.

Există şi o cetăţenie vaticană separată care împuterniceşte oficialii să călătorească cu ajutorul paşaportului vatican şi le oferă statut diplomatic în ţările în care sunt acreditaţi. La sfârşitul anului 2003, 552 de persoane deţineau cetăţenie vaticană din care 61 de cardinali, 346 alţi clerici, 101 membri ai Gărzii pontificale elveţiene şi 44 de alte persoane laice. Aproape toate aceste persoane deţin dublă cetăţenie, păstrându-o şi pe cea a propriilor ţări cât timp se află în serviciul Vaticanului. Majoritatea italienilor angajaţi la Vatican nu deţin cetăţenie vaticană.

Infracţionalitate

Deşi are un număr mic de rezidenţi, are milioane de vizitatori anual şi astfel statul are cea mai mare rată de infracţionalitate per cap de locuitor din lume şi aproape de douăzeci de ori mai mare decât în Italia. În raportul pentru 2002 al curţii pontificale, procurorul general Nicola Picardi a prezentat statistic că 87.2% sunt infracţiuni civile şi 13.36% penale. Sute de turişti cad pradă în fiecare an hoţilor de buzunare şi de poşete. Răufăcătorii, care sunt de asemenea vizitatori, sunt rar prinşi astfel 90% din infracţiuni rămân nerezolvate.