Articole
Uniunea Europeana
Uniunea Europeană (UE, vezi şi nume alternative) este o entitate politică, so...
Tribunalul Functiei Publice/Civil
Tribunalul Civil/Funcţiei Publice (Civil Service Tribunal) a fost înfiint...
UNESCO
UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură...
Politica vamala
  Politica vamala constituie unul din elementele de baza ale Uniunii Europ...
Responsabilul European pentru ...
Autoritate independenta, infiintata in 2001, functionala din 2004, cu sediul la ...
Banca Centrala Europeana
  Banca Centrala Europeana (BCE) a fost infiintata in anul 1998, cu sase l...
Politica industriala
  Tratatul de la Roma nu prevedea crearea unei politici industrial comune ...
Combaterea fraudei
  Se estimeaza ca, din bugetul anual de peste 100 miliarde de euro, aproap...
Educatie, Formare Profesionala...
Desi politica in domeniul educatiei este decisa de fiecare stat in parte, membri...
Cercetare si inovare
  Principalul motiv pentru existenta unei actiuni europene in domeniul cer...

Ucraina

Ucraina este o ţară în Europa Orientală. Are frontieră cu Rusia în nord-est, Belarus în nord, Polonia, Slovacia şi Ungaria în vest, România şi Republica Moldova la sud-vest, Marea Neagră şi Marea Azov la sud. Capitala Ucrainei este oraşul Kiev.

Istorie

Cele mai vechi aşezări umane de pe teritoriul Ucrainei datează din preajma anului 4500 î.e.n., perioada de înflorire a culturii Cucuteni, din neolitic, într-o arie largă ce acoperă părţi din Ucraina de astăzi precum şi întreaga regiune Nipru-Nistru. În timpul epocii fierului, teritoriul a fost locuit de cimerieni, sciţi, şi sarmaţi. Între 700 î.e.n. şi 200 î.e.n. a făcut parte din Sciţia. Mai târziu, au fost fondate colonii greceşti, romane, şi bizantine, cum ar fi Tyras, Olbia, şi Hermonassa, începând cu secolul al VI-lea î.e.n., pe malul nord-estic al Mării Negre, şi care au înflorit până în secolul al VI-lea e.n.. În secolul al VII-lea, estul Ucrainei a făcut parte din statul bulgarilor. La sfârşitul acelui secol, majoritatea triburilor bulgare au migrat în diferite direcţii iar teritoriul locuit de ele a căzut în mâinile hazarilor.

Epoca de Aur a Kievului

În secolul al IX-lea, mare parte din Ucraina de astăzi era populată de rusi, care formaseră statul numit astăzi Rusia Kieveană. În secolele al X-lea şi al XI-lea, acest stat a devenit cel mai mare şi mai puternic din Europa. În secolele care au urmat, acesta a pus bazele identităţii naţionale a ucrainenilor, precum şi ale identităţilor altor popoare slave răsăritene. Kiev, capitala Ucrainei moderne, a devenit cel mai important oraş al Rusiei. Conform Cronicii lui Nestor, elita rusă consta iniţial din varegii din Scandinavia. Varegii au fost, ulterior, asimilaţi de populaţia slavă locală şi au devenit parte din prima dinastie rusă, dinastia Rurik. Rusia Kieveană era compusă din câteva cnezate principate guvernate de cnejii înrudiţi din dinastia Rurik. Cnezatul Kievului, cel mai prestigios şi influent din toate principatele, a devenit subiectul rivalităţilor între rurikizi, fiind premiul cel mai de preţ în lupta lor pentru putere.

Epoca de Aur a Rusiei Kievene a început cu domnia lui Vladimir cel Mare (Volodîmîr, 980–1015), care a îndreptat Rusia spre creştinismul bizantin. În timpul domniei fiului acestuia, Iaroslav cel Înţelept (1019–1054), Rusia Kieveană a atins apogeul dezvoltării culturale şi al forţei militare. Aceasta a fost urmată de fragmentarea progresivă a statului, importanţa puterilor regionale crescând din nou. După o ultimă revigorare, în timpul domniilor lui Vladimir Monomah (1113–1125) şi a fiului său Mstislav (1125–1132), Rusia Kieveană s-a divizat în principate separate. Invazia mongolă din secolul al XIII-lea a devastat Rusia Kieveană. Kievul a fost distrus complet în 1240. Pe teritoriul ucrainean, Rusia Kieveană a fost urmată de principatele Halici şi Volînia, care au fost unite, ulterior, sub numele de Halici-Volînia

Geografia

Cu o suprafaţă de 603.700 km² şi cu o ieşire la mare în lungime de 2.782 km, Ucraina este a patruzeci şi patra ţară din lume ca suprafaţă. Este a doua ţară din Europa ca suprafaţă, după Rusia europeană.

Peisajul ucrainean este compus mai ales din câmpii fertile (sau stepe) şi platouri, traversate de râuri cum ar fi Niprul, Doneţul, Nistrul şi Bugul de Sud care curg spre sud, vărsându-se în Marea Neagră şi în Marea Azov. La sud-vest, Delta Dunării formează graniţa cu România. Singurii munţi din ţară sunt Munţii Carpaţi aflaţi în vest, cel mai înalt punct fiind vârful Hovârla la 2.061 m, şi Munţii Crimeei în peninsula Crimeea, în sudul extrem, de-a lungul coastei.

Ucraina are o climă temperat-continentală, cu influenţe mediteraneene pe coasta din sudul Crimeei. Precipitaţiile sunt distribuite disproporţionat, fiind mai abundente în vest şi nord şi mai sărace în est şi sud-est. Vestul Ucrainiei primeşte aproximativ 1.200 mm de precipitaţii anual, în timp ce Crimeea primeşte aproximativ 400 mm anual. Iernile sunt mai blânde la ţărmul Mării Negre dar mai reci în interiorul continentului. Temperaturile medii anuale sunt în intervalul 5,5–7 °C în nord, şi 11–13 °C în sud.

Politică şi organizare

Ucraina este o republică guvernată după un sistem semiprezidenţial. Preşedintele este ales prin vot popular direct pentru un mandat de cinci ani.

Puterea legislativă este reprezentată de un parlament unicameral cu 450 de membri, numit Verhovna Rada. Parlamentul este responsabil de formarea Cabinetului de Miniştri, condus de Primul Ministru.

Legile, actele parlamentului şi cabinetului, decretele prezidenţiale, şi actele Parlamentului Crimeei pot fi abrogate de Curtea Constituţională, dacă încalcă Constituţia Ucrainei. Alte acte normative sunt şi ele supuse verificărilor juridice. Curtea Supremă este instanţa judecătorească supremă. Oficial, este garantată autonomia locală. Consiliile locale şi primarii sunt aleşi prin vot şi exercită control asupra bugetelor locale. Liderii administraţiilor regionale sunt numiţi de preşedinte.

În Ucraina activează un număr mare de partide politice, dintre care multe au foarte puţini membri şi nu sunt de notorietate. Partidele mici se reunesc adesea în coaliţii largi pentru a participa la alegerile parlamentare.

Armata

După prăbuşirea Uniunii Sovietice, Ucraina a moştenit o forţă militară de 780.000 de oameni pe teritoriul său, echipată cu al treilea arsenal nuclear ca dimensiune din lume. În mai 1992, Ucraina a semnat Tratatul pentru Reducerea Armelor Strategice (START) prin care a acceptat să cedeze Rusiei toate armele nucleare pentru a fi distruse şi să se alăture Tratatului de Neproliferare a Armelor Nucleare ca stat fără arme nucleare. Ucraina a ratificat tratatul în 1994, şi până în 1996 a renunţat complet la armamentul nuclear. Armata Ucrainei este a doua ca efectiv din Europa, după cea rusă.

Ucraina a făcut progrese şi în sensul reducerii armelor convenţionale. A semnat Tratatul Forţelor Armate Convenţionale din Europa, care cere reducerea efectivului de tancuri, artilerie, şi blindate. Ţara plănuieşte să renunţe la stagiul militar obligatoriu, pentru a trece la o armată profesionistă până în 2011.

Ucraina joacă un rol şi în operaţiunile de menţinere a păcii. Trupe ucrainene sunt desfăşurate în Kosovo ca parte a unui batalion polono-ucrainean. O unitate Ucraineană a fost desfăşurată în Liban, sub egida ONU, pentru aplicarea acordurilor de încetare a focului. De asemenea, un batalion ucrainean a fost prezent în Sierra Leone. În 2003–05, o unitate ucraineană a luptat în Irak, în cadrul Forţei Multinaţionale din Irak, sub comandă poloneză. Numărul total al soldaţilor ucraineni activi în teatrele de operaţiuni din lume este de 562.

În urma obţinerii independenţei, Ucraina s-a declarat stat neutru. Ţara a avut un parteneriat militar limitat cu Rusia, şi alte ţări CSI, şi un parteneriat cu NATO din 1994. În anii 2000, guvernul a înclinat din ce în ce mai mult către NATO, şi cooperarea cu Alianţa Nord-Atlantică a fost reglementată prin Planul de Acţiune NATO-Ucraina semnat în 2002. Ulterior, s-a conventi ca chestiunea aderării la NATO să fie stabilită în urma unui referendum naţional.

Economia

În perioada sovietică, economia ucraineană era a doua ca mărime a URSS, reprezentând o importantă componentă industrială şi agricolă a economiei planificate a uniunii. În urma prăbuşirii sistemului sovietic, ţara a trecut de la economia planificată la o economie de piaţă. Tranziţia a fost dificilă pentru majoritatea populaţiei, care a căzut în sărăcie. Economia Ucrainei a scăzut puternic în anii de după prăbuşirea URSS. Viaţa de zi cu zi a ucraineanului de rând era grea. Un număr semnificativ de cetăţeni din regiunile rurale ale ţării au supravieţuit doar hrănindu-se cu ceea ce cultivau pe pământurile lor, lucrând în câte două locuri de muncă şi obţinând bunurile de strictă necesitate prin schimburi în natură.

În 1991, guvernul a liberalizat majoritatea preţurilor pentru a combate penuria, dar nu a reuşit să rezolve problema. În acelaşi timp, guvernul a continuat să subvenţioneze sectoarele de stat din industrie şi agricultură prin emisii monetare fără acoperire. Politica monetară lejeră de la începutul anilor 1990 a dus inflaţia la nivele foarte mari. Ucraina deţine recordul mondial de inflaţie pe un an calendaristic, pentru inflaţia din 1993. Cei care trăiau pe baza unui venit fix au suferit cel mai mult. Preţurile s-au stabilizat doar după introducerea noii monede, grivna, în 1996.
Un avion Antonov An-148 de fabricaţie ucraineană

Ţara a implementat foarte lent reformele structurale. După obţinerea independenţei, guvernul a elaborat un cadru legal pentru privatizare. Totuşi, rezistenţa la reformă din cadrul guvernului, ca şi cea venită din partea unei părţi semnificative a populaţiei a blocat eforturile de reformă. Un număr mare de întreprinderi de stat au fost scutite de privatizare. Între timp, până în 1999, producţia a scăzut la mai puţinde 40% din nivelul anului 1991, dar şi-a revenit, atingând din nou nivelul respectiv până în anul 2006.

PIB-ul (PPP) Ucrainei din 2007, calculat de FMI, este pe locul 29 în lume, cu o valoare estimată de 399,866 miliarde de dolari. PIB-ul nominal (în dolari americani, calculat la rata de schimb a pieţei) a fost de 140,5 miliarde de dolari, al 41-lea din lume. Până în decembrie 2007 salariul mediu nominal în Ucraina a atins 1.774 grivne pe lună. În ciuda faptului că a rămas în urma ţărilor vecine central-europene, creşterea anuală a salariului mediu în termeni reali este de 20% pentru perioada 2001–2006.

La începutul anilor 2000, economia a arătat o puternică creştere bazată pe export, de 5 până la 10%, producţia industrială crescând cu mai mult de 10% pe an. Ucraina produce aproape toate tipurile de vehicule de transport şi nave spaţiale. Avioanele Antonov şi camioanele KrAZ sunt exportate în multe ţări. Majoritatea exporturilor Ucrainei sunt îndreptate spre ţările Uniunii Europene şi ale Comunităţii Statelor Independente. De la independenţă, Ucraina şi-a păstrat propria agenţie spaţială, Agenţia Spaţială Naţională a Ucrainei. Primul astronaut care a ieşit în spaţiu din partea Ucrainei a fost Leonid Kadeniuk la 13 mai 1997. Ucraina a devenit participant activ în explorarea ştiinţifică a spaţiului. Între 1991 şi 2007, au fost lansaţi şase sateliţi şi 101 vehicule spaţiale ucrainene, această ţară continuând să proiecteze nave spaţiale.

Ucraina îşi importă majoritatea resurselor de energie, în special petrolul şi gazele naturale, şi depinde în mare măsură de Rusia ca furnizor de energie. În timp ce 25% din gazele naturale din Ucraina provin din surse interne, aproximativ 35% provin din Rusia iar restul de 40% din Asia Centrală prin rute de tranzit controlate de Rusia. În acelaşi timp, 85% din gazul rusesc este livrat în Europa de Vest prin Ucraina.

Banca Mondială a clasificat Ucraina ca un stat cu venit mediu. Printre problemele semnificative se numără infrastructura şi transportul subdezvoltate, corupţia şi birocraţia. În 2007, bursa ucraineană de acţiuni a înregistrat a doua creştere din lume cu 130 de procente. Conform CIA, în 2006 capitalizarea bursei de acţiuni a Ucrainei a fost de 42,87 miliarde de dolari. Printre sectoarele în creştere ale economiei ucrainene se numără piaţa IT, care le-a depăşit pe toate cele din celelalte ţări central- şi est-europene în 2007, crescând cu aproximativ 40 de procente.

Demografie
Compoziţia etnică a Ucrainei

Conform recensământului din 2001, ucrainenii compun 77,8% din populaţia ţării. Alte grupuri etnice semnificative sunt ruşii (17,3%), românii (0,8%), belaruşii (0,6%), tătarii crimeeni (0,5%), bulgarii (0,4%), maghiarii (0,3%), polonezii (0,3%), evreii (0,2%), armenii (0,2%), grecii (0,2%).

Ucraina se consideră a fi într-o criză demografică, datorită mortalităţii ridicate şi a natalităţii scăzute. Natalitatea în Ucraina este de 9,55 naşteri la mia de locuitori anual, iar mortalitatea este de 15,93 decese la mia de locuitori anual. Un factor care contribuie la mortalitatea ridicată sunt cauze ca fumatul şi intoxicaţia cu alcool în rândul populaţiei masculine la vârste anterioare pensionării. În 2007, populaţia ţării a scăzut cu o viteză care o plasează pe locul patru în lume.

Regiunile industrializate din est şi sud-est sunt cele mai populate, şi aproximativ 67,2% din populaţie trăieşte în mediul urban.
Numărul de locuitori în milioane (1990–2007)

Pentru a ameliora aceste statistici, guvernul a crescut alocaţia pentru copii de 17 ori în 2005, oferind o plată de 8175 de grivne, şi alocaţii lunare de 154 grivne pentru fiecare copil. Tendinţa demografică arată semne de îmbunătăţire, natalitatea fiind în creştere din 2001. În primele nouă luni din 2007, în unele provincii s-a înregistrat o creştere demografică în cinci regiuni ale ţării (din 24), iar scăderea demografică arăta semne de stabilizare la nivel naţional. Cele mai mari rate ale natalităţii s-au înregistrat în regiunile din vest.

În primii cinci ani de independenţă ai Ucrainei, au avut loc migraţii semnificative ale populaţiei. Peste un milion de oameni s-au mutat în Ucraina în anii 1991-1992, mai ales din celelalte foste republici sovietice. În total, între 1991 şi 2004, 2,2 milioane de persoane au imigrat în Ucraina (printre aceştia, 2 milioane au venit din alte foste state sovietice), şi 2,5 milioane au emigrat din Ucraina (printre acestea, 1,9 milioane s-au mutat în alte foste republici sovietice). În prezent, imigranţii constituie aproximativ 14,7% din totalul populaţiei, sau 6,9 milioane de oameni.