Articole
Uniunea Europeana
Uniunea Europeană (UE, vezi şi nume alternative) este o entitate politică, so...
Tribunalul Functiei Publice/Civil
Tribunalul Civil/Funcţiei Publice (Civil Service Tribunal) a fost înfiint...
UNESCO
UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură...
Politica vamala
  Politica vamala constituie unul din elementele de baza ale Uniunii Europ...
Responsabilul European pentru ...
Autoritate independenta, infiintata in 2001, functionala din 2004, cu sediul la ...
Banca Centrala Europeana
  Banca Centrala Europeana (BCE) a fost infiintata in anul 1998, cu sase l...
Politica industriala
  Tratatul de la Roma nu prevedea crearea unei politici industrial comune ...
Combaterea fraudei
  Se estimeaza ca, din bugetul anual de peste 100 miliarde de euro, aproap...
Educatie, Formare Profesionala...
Desi politica in domeniul educatiei este decisa de fiecare stat in parte, membri...
Cercetare si inovare
  Principalul motiv pentru existenta unei actiuni europene in domeniul cer...

Luxemburg

Istorie

Istoria înregistrată a Marelui Ducat al Luxemburgului începe odată cu construcţia Castelului Luxemburg în anul 963. În jurul acestei fortăreţe s-a dezvoltat treptat un oraş care a devenit centrul unui stat mic dar important. Comitatul Luxemburg este ridicat la rang de Ducat în 1354. În 1437 a avut loc o criză, familia conducătoare neavând moştenitori legitimi pentru tron. În secolele următoare, fortăreaţa Luxemburg a fost în mod constant mărită şi întărită de cei care au ocupat-o, între alţii, Bourbonii, Habsburgii, Hohenzollernii şi francezii. Chiar şi după înfrângerea lui Napoleon în 1815, când Congresul de la Viena a conferit autonomie formală Luxemburgului, ţara a devenit obiectul unei dispute între Prusia şi Olanda.

Revoluţia belgiană dintre 1830–1839 a înjumătăţit teritoriul Luxemburgului, atunci când partea vestică a ţării, pur francofonă, a fost transferată Belgiei. Independenţa Luxemburgului a fost confirmată apoi în 1839, dar nu a fost ratificată formal decât în 1867, după ce criza luxemburgheză aproape a dus la un război între Prusia şi Franţa. În acelaşi an 1839, Luxemburg s-a alăturat Confederaţiei germane.

Regele Olandei a rămas şeful de stat al Luxemburgului, cu titlul de mare duce al Luxemburgului până în 1890. La moartea lui Wilhelm al III-lea, tronul Olandei a revenit fiicei sale, Wilhelmina, iar Luxemburg (pe tronul căruia nu puteau sta femei (vezi Legea Salică)) i-a fost dat lui Adolph de Nassau-Weilburg.

Luxemburg a fost invadat şi ocupat de Germania în timpul primului război mondial şi al celui de-al doilea război mondial. În 1942, Luxemburgul a fost oficial anexat de Al treilea Reich.

În timpul celui de-al doilea război mondial, Luxemburg şi-a abandonat politica de neutralitate, alăturându-se Aliaţilor în lupta împotriva Germaniei. Guvernul său, în exil la Londra, a format un mic grup de voluntari, care au participat la invazia Normandiei. A devenit un membru fondator al NATO şi al ONU în 1946. În 1957, Luxemburg a devenit unul dintre cele şase state fondatoare a Comunităţii Economice Europene (devenită apoi Uniunea Europeană), şi în 1999 s-a alăturat ţărilor care au adoptat moneda unică, euro. Mai multe organisme europene îşi au sediul în Luxemburg.

Politică

Luxemburg are un sistem parlamentar de guvernare, fiind o monarhie constituţională. În conformitate cu constituţia din 1868, puterea executivă este exercitată de Marele Duce sau de Marea Ducesă, şi de cabinet, constituit dintr-un prim-ministru şi mai mulţi miniştri. Marele Duce are puterea de a dizolva parlamentul şi de a forma un altul.

Puterea legislativă aparţine Camerei Deputaţilor, aleşi direct pentru mandate de cinci ani. Un al doilea corp, "Conseil d'État" (Consiliul de Stat), format din 21 de cetăţeni numiţi de duce, are rol consultativ pentru Camera Deputaţilor în elaborarea legilor.

Marele ducat are trei tribunale inferioare (justices de paix; în Esch-sur-Alzette, în Luxembourg şi în Diekirch), două tribunale districtuale (Luxembourg şi Diekirch) şi o Curte Superioară de Justiţie (Luxembourg), care include Curtea de Apel şi Curtea de Casaţie.

Există şi un tribunal administrativ, o Curte Administrativă şi o Curte Constituţională, toate în oraşul Luxembourg.

Geografie

Luxemburgul este una dintre cele mai mici ţări din Europa. Are o suprafaţă de circa 2,586 km². În vest se mărgineşte cu provincia belgiană Luxembourg, care (la 4.443 km²) are aproape o suprafaţă dublă faţă de cea a ţării.

Nordul ţării face parte din Munţii Ardeni, e format din dealuri şi munţi joşi, cel mai înalt punct fiind Buurgplaatz, de 559 m. Restul ţării este de asemena deluros.

Graniţa estică a Luxemburgului e formată de râurile Mosel (Moselle), Sauer (Sûre) şi Our.

Economie

Economia stabilă, puternică a Luxemburgului, prezintă creştere moderată, inflaţie redusă şi şomaj redus. Sectorul industrial, dominat de industria siderurgică, a devenit tot mai diversificat, şi include produse chimice, cauciucuri şi alte produse. În ultimile decenii, creşterile în sectorul financiar au compensat declinul oţelului. Serviciile, în special cele legate de bănci, ocupă un segment tot mai important al economiei. Agricultura se bazează pe mici ferme familiale. Luxemburgul are legături comerciale şi financiare în special cu Belgia şi Olanda, şi ca membru al UE, se bucură de avantajele pieţei libere europene. Luxemburg are cel mai mare PIB per capita din lume (62 700 USD în 2005). Şomajul a fost de 4,4% din forţa de muncă în iulie 2005.

Demografie

În Luxemburg sunt recunoscute şi vorbite trei limbi, limba franceză, limba germană şi limba luxemburgheză, considerată de unii lingvişti ca un dialect la limbii germane. În afară de faptul că e una dintre cele trei limbi oficiale, luxemburgheza este şi limba naţională a marelui ducat.

87 % din populaţia Luxemburgului sunt creştini romano-catolici, restul fiind în principal protestanţi, evrei şi musulmani.

37% din populaţia ducatului este formată din imigranţi.