Articole
Uniunea Europeana
Uniunea Europeană (UE, vezi şi nume alternative) este o entitate politică, so...
Tribunalul Functiei Publice/Civil
Tribunalul Civil/Funcţiei Publice (Civil Service Tribunal) a fost înfiint...
UNESCO
UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură...
Politica vamala
  Politica vamala constituie unul din elementele de baza ale Uniunii Europ...
Responsabilul European pentru ...
Autoritate independenta, infiintata in 2001, functionala din 2004, cu sediul la ...
Banca Centrala Europeana
  Banca Centrala Europeana (BCE) a fost infiintata in anul 1998, cu sase l...
Politica industriala
  Tratatul de la Roma nu prevedea crearea unei politici industrial comune ...
Combaterea fraudei
  Se estimeaza ca, din bugetul anual de peste 100 miliarde de euro, aproap...
Educatie, Formare Profesionala...
Desi politica in domeniul educatiei este decisa de fiecare stat in parte, membri...
Cercetare si inovare
  Principalul motiv pentru existenta unei actiuni europene in domeniul cer...

Belgia

Regatul Belgiei (neerlandeză Koninkrijk België, franceză Royaume de Belgique, germană Königreich Belgien, cunoscut colocvial ca Belgia (neerlandeză België, franceză Belgique, germană Belgien) este o ţară în Europa de Vest. Este unul dintre membrii fondatori ai Uniunii Europene şi găzduieşte majoritatea instituţiilor acesteia precum şi alte instituţii internaţionale importante, inclusiv OTAN. Belgia ocupă un teritoriu de 30.528 km² şi are o populaţie de aproximativ 10,5 milioane de locuitori. Belgia se învecinează cu Ţările de Jos, Germania, Marele Ducat al Luxemburgului, Franţa şi Marea Nordului.

Belgia este situată pe frontiera ce divide Europa germanică de Europa latină iar cele două mari regiuni ale ţării marchează acest lucru. Regiunea de limbă neerlandeză Flandra, situată în jumătatea de nord a ţării, are 58% din populaţie iar regiunea de limbă franceză Valonia, situată în jumătatea de sud, are 32% din populaţie. Regiunea Capitalei Bruxelles, oficial bilingvă, este o enclavă majoritar francofonă situată în Regiunea Flamandă, dar în apropiere de frontiera cu regiunea valonă şi are 10% din populaţie. O mică comunitate germanofonă există în estul Valoniei. Diversitatea lingvistică şi conflictele politice şi culturale asociate acesteia sunt reflectate în istoria politică şi în sistemul complex de guvernare

Numele 'Belgia' este derivat din numele provinciei romane Gallia Belgica, situată în extremitatea nordică a Galiei, locuită iniţial de către belgi, un amestec de popoare celtice şi germanice. Aceştia sunt menţionaţi de către Iulius Cezar în Commentarii de Bello Gallico, numindu-i drept cei mai puternici dintre gali: "Horum omnium fortissimi sunt Belge".


Istorie

Diverse naţiuni şi culturi au ocupat teritoriul de astăzi al Regatului Belgiei, de la celţi şi romani până la francezi şi olandezi. Regiunea a fost incorporată în Imperiul Roman în timpul campaniei lui Cezar din Galia. După valurile migratoare din secolul al V-lea regiunea devine centrul Imperiului Carolingian iar după dezmembrarea acestuia, statele feudale apărute în regiune sunt unite treptat în Ţările de Jos Burgunde. În timpul domniei lui Carol Quintul acestea ocupă mare parte din teritoriul actualului Benelux. Până în secolul al XVIII-lea Ţările de Jos de sud se află sub dominaţia spaniolă şi apoi habsburgică, iar în 1795, sunt incorporate în Prima Republică Franceză. La prăbuşirea Imperiului Napoleonian teritoriul actualei Belgii şi al Luxemburgului sunt ataşate unui nou stat, Regatul Unit al Ţărilor de Jos, un regat protestant condus de un rege olandez. În 1830 izbucneşte o revoltă împotriva regimului acestuia care va duce la independenţa Belgiei. Pentru a evita intrarea acesteia sub dominaţia Franţei, Marile Puteri decid instaurarea unui rege terţ, Leopold de Saxa-Coburg-Gotha, provenit dintr-o familie de prinţi germani. Belgia îşi impune o politică de neutralitate, politică nerespectată de către puterile beligerante în cele două războaie mondiale. În 1949, în faţa noului context mondial, Belgia decide să pună capăt acestei politici şi devine unul dintre membrii fondatori ai OTAN. De asemenea participă activ în cadrul uniunii economice Benelux şi este de asemenea unul dintre membrii fondatori ai Uniunii Europene.

Politică

Belgia este o monarhie constituţională şi o democraţie parlamentară. Contextul istoric particular a făcut ca organizarea politică belgiană să fie foarte complexă. În secolul al XIX-lea, elita politică şi economică majoritar francofonă în întreaga ţară a neglijat sistematic populaţia flamandă. Mişcarea de emancipare flamandă de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX a apărut pentru a contracara această situaţie. La sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial comunităţile francofone şi neerlandofone au marcat politica statului prin tendinţele pronunţate de autonomie. Tensiunile intracomunitare au crescut iar unitatea statului a ajuns să fie pusă în discuţie. Începând din anii 1970 o serie de reforme instituţionale au transformat statul unitar într-un stat federal cu trei nivele de guvernare, menite să asigure un compromis care minimalizează tensiunile lingvistice, culturale şi economice.

Şeful statului este Regele, actualmente Albert al II-lea, dar acesta are prerogative reduse. El numeşte prim ministrul, dar acesta trebuie să aibă sprijinul parlamentului. Prim ministrul este şeful guvernului federal, format dintr-un număr egal de miniştri neerlandofoni şi francofoni. Sistemul juridic este bazat pe dreptul civil ce îşi are originile în Codul Napoleonian. Curtea de Casaţie este nivelul cel mai înalt al ierarhiei juridice, situată pe un nivel superior faţă de Curtea de Apel.

Parlamentul federal este bicameral format din Senat şi Camera Reprezentanţilor. Primul este format din 40 membri aleşi, 21 reprezentanţi ai comunităţilor şi 10 membri cooptaţi. Membrii majori ai familiei regale care figurează în lista de succesiune la tron sunt senatori de drept. Camera inferioară este formată din 150 reprezentanţi aleşi în 11 arondismente electorale, prin vot proporţional. Deoarece Belgia este una dintre puţinele ţări cu participare la vot obligatorie, este ţara cu una dintre cele mai mari prezenţe la vot.

Din anii 1970 în Belgia nu mai există partide politice naţionale, acestea divizându-se pentru a reprezenta interesele politice şi culturale ale comunităţilor. Principalele partide din fiecare comunitate reprezintă trei grupuri politice importante: Liberalism de dreapta (Flamanzii Liberali şi Democraţi (VLD) în Flandra şi Mişcarea Reformatoare a Belgiei (MR) în Valonia), Creştini-Democraţi conservatori (Partidul Flamand Creştin-Democrat (CD&V) şi Centrul Democrat Umanist (cdH)) şi social-democraţi de stânga (Partidul Socialist - Diferit (Sp.a) şi Partidul Socialist (PS)). O serie de partide au reuşit să obţină o reprezentativitate semnificativă începând cu jumătatea secolului trecut organizate pe teme naţionaliste, lingvistice şi de mediu.

Seria de guverne creştin-democrate începută în 1958 a fost întreruptă în 1999 ca urmare a unui scandal major de contaminare cu dioxină. O coaliţie între liberali, social-democraţi şi ecologişti a fost formată sub conducerea lui Guy Verhofstadt, care până în 2007 a reuşit să implementeze o serie de reforme importante, a menţinut un buget echilibrat şi a programat o renunţare la energia nucleară. Pe plan internaţional guvernul a avut o politică de diplomaţie activă în Africa şi s-a opus Războiului din Irak. În iunie 2007 coaliţia guvernamentală a pierdut alegerile, moment care a marcat debutul unei crize politice importante. În decembrie 2007 a fost realizat un compromis ce a însemnat formarea unui guvern provizoriu sub conducerea fostului prim ministru, guvern ce urmează să facă tranziţia pe data de 23 martie 2007 spre un guvern format de creştin-democratul flamand Yves Leterme, câştigătorul ultimelor alegeri.

Geografie

Teritoriul Belgiei are o întindere de 30.528 km² şi se împarte din punct de vedere geografic în trei regiuni: câmpia litorală în nord-vest, platoul central şi ţinuturile muntoase ale Ardenilor din sud-est. Urmând exemplul Ţărilor de Jos, în câmpia litorală au fust amenajate poldere ce au permis recuperarea unor teritorii din Marea Nordului, însă procentajul acestora este foarte mic. Platoul central este o vale fertilă iar ţinutul muntos este o vale stâncoasă acoperită de păduri care se întind până în nordul Franţei. Aici se găseşte Signal de Botrange, cel mai înalt punct al ţării, ridicându-se la 694 metri faţă de nivelul mării. Principale fluvii sunt Escaut şi Meuse.

Climatul este temperat cu influenţe maritime puternice, cu precipitaţii importante pe tot parcursul anului. Temperaturile medii lunare variază între 3°C în ianuarie şi 18°C în iulie iar precipitaţiile medii variază între 51 mm în februarie şi 78 mm în iulie.

Economie

Economia Belgiei şi infrastructura sunt puternic integrate cu cele a Europei de Vest. Belgia este situată în centrul unei regiuni puternic industrializate, ceea ce îi rezervă un loc printre primele zece ţări în clasamentul comerţului internaţional. Economia este caracterizată de o forţă de muncă foarte productivă, un PIB ridicat şi exporturi importante. Principalele produse de import sunt: alimente, echipamente industriale, produse petroliere şi chimice, diamante brute, îmbrăcăminte şi accesorii şi textile. Principalele produse de export sunt automobilele, produse alimentare, oţel, produse petroliere, mase plastice, textile, diamante finisate.

Economia este puternic orientată spre sectorul serviciilor, dar prezintă diferenţe regionale importante între Flandra, regiunea mai dinamică, şi Valonia, regiune aflată într-o perioadă postindustrială afectată de dezafectarea industriilor tradiţionale. Ca unul dintre membrii fondatori ai Uniunii Europene, Belgia sprijină integrarea economică europeană şi politica de economie deschisă. În 1999, Belgia a adoptat moneda EURO care a înlocuit francul belgian definitiv în 2002. Din 1922 Belgia şi Luxemburgul formează o zonă economică comună, iar din 1944 aceste ţări fac parte din zona economică Benelux.

Belgia a fost prima ţară din Europa Continentală care a trecut printr-o perioadă de revoluţie industrială la începutul secolului XIX. Până la jumătatea secolului XX regiunea minieră şi metalurgică valonă din jurul oraşelor Liège şi Charleroi s-a dezvoltat puternic, în timp ce Flandra a rămas preponderent o regiune agrară. După cel de-Al Doilea Război Mondial Ghent şi Anvers s-au dezvoltat datorită industriei petrochimice şi a activităţilor portuare. Anii 1970 au reprezentat o perioadă de recesiune datorită crizelor petroliere şi a declinului industriei metalurgice. Politica economică mai liberală din Flandra au deplasat centrul economic al ţării spre nord, acesta fiind concentrat actualmente în regiunea Bruxelles-Louvain-Anvers-Ghent.

Cultură

Viaţa culturală belgiană a avut tendinţa să se desfăşoare în fiecare comunitate. Din anii 1970 nu mai există universităţi bilingve, cu excepţia Academiei Militare Regale, sau mijloace de informare în masă. Nici o instituţie culturală sau organizaţie ştiinţifică nu reprezintă ambele comunităţi. În ciuda diviziunilor politice şi lingvistice care s-au schimbat deseori de-a lungul secolelor, regiunea ce corespunde actualei Belgii a cunoscut dezvoltarea a numeroase mişcări artistice care au avut un impact puternic asupra culturii europene.

Patrimoniul mondial

Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt înscrise următoarele obiective din Belgia:

    * Ansamblul „Béguinages flamands” (1998)
    * Piaţa Centrală („Grote Markt” / „Grand' Place”) din Bruxelles (1998)
    * „Canal du Centre” (1998)
    * Turnurile înalte cu ceas („Beffrois” / „Belfriede”) (1995, 2005)
    * Cariera neolitică de silex (cremene) de la Spiennes (Mons) (2000)
    * Catedrala din Tournai (2000)
    * Centrul istoric din Bruges (2000)
    * Muzeul Plantin-Moretus (2005)